| Men of England, wherefore plough For the lords who lay ye low? Wherefore weave with toil and care The rich robes your tyrants wear? |
Voi, englezi, de ce araţi Pentru domnii îmbuibaţi? De ce-i ţeseţi cu migală Despotului strai de gală? |
| The world is too much with us; late and soon, Getting and spending, we lay waste our powers: Little we see in Nature that is ours; We have given our hearts away, a sordid boon! This sea that bares her bosom to the moon; The winds that will be howling at all hours, And are up-gather’d now like sleeping flowers; For this, for everything, we are out of tune; It moves us not.—Great God! I’d rather be A Pagan suckled in a creed outworn; So might I, standing on this pleasant lea, Have glimpses that would make me less forlorn; Have sight of Proteus rising from the sea; Or hear old Triton blow his wreathèd horn. |
Prea vast ni-i universul; azi şi mâini, Luând şi dând, puterile ne scad; Din ea Natura prea puţin ne-a dat; Plătirăm scump pe ce suntem stăpâni. Sub lună despuiaţii mării sâni, Vântoasele ce sună neîncetat Par snop de flori dormind, înmănunchiat; Dar pentru-acestea prea suntem bătrâni, Nu ne uimesc… Aş vrea, mărite Zeu, Să fiu păgânul alăptat cu mit, Să pot zări, de-aici din plai, şi eu Tot ce m-ar face mai puţin mâhnit: Să-l văd călcând talazil pe Proteu, S-aud Tritoni cu cornul înflorit… |
| William Wordsworth | traducere de Tudor Dorin |
| Wee, modest, crimson-tippèd flow’r, Thou’s met me in an evil hour; For I maun crush amang the stoure Thy slender stem: To spare thee now is past my pow’r, Thou bonie gem. |
Sfioasă, albă floricea, A rânduit ce soartă rea Să-ţi frângă azi cormana mea Trupul plăpând? Când viaţa eu n-aş mai putea Să-ţi dau nicicând! |
| Away with your fictions of flimsy romance; Those tissues of falsehood which folly has wove! Give me the mild beam of the soul-breathing glance, Or the rapture which dwells on the first kiss of love. |
Mi-e silă de-acele neroade visări Pe care minciuna, târâş, le-a ţesut. Voi daţi-mi, deci, raza, candidei mirări Şi vraja-mpletită de-ntâiul sărut. |
| Behold her, single in the field, Yon solitary Highland Lass! Reaping and singing by herself; Stop here, or gently pass! Alone she cuts and binds the grain, And sings a melancholy strain; O listen! for the Vale profound Is overflowing with the sound. |
Munteanca e în lan. Priveşte! A coborât dinspre brădet Şi seceră stingher, cântând – Opreşte-te sau treci încet! Ea taie grâu, leagă snopi Şi zice viers duios. Ascultă! Întreaga vale adâncată Răsună de cântare multă. |
| Peg Nicholson was a good bay mare, As ever trod on airn; But now she’s floating down the Nith, And past the mouth o’ Cairn. |
Peg Nicholson a fost o iapă, Şi umblă-acum fără picioare, Cu vechile-i potcoave-n talpă, Pe râu la vale, către Mare. |
| Peg Nicholson was a good bay mare, An’ rode thro’ thick and thin; But now she’s floating down the Nith, And wanting even the skin. |
Peg fost-a cea mai bună iapă Din câte-au frământat vâlcele; Acuma saltă-ncet pe apă, Şi-au mai belit-o şi de piele. |
| Peg Nicholson was a good bay mare, And ance she bore a priest; But now she’s floating down the Nith, For Solway fish a feast. |
Cât a trăit, prea buna gloabă, L-a dus pe preot în spinare; Acum, bătrâna ei epavă La peşti le duce de mâncare. |
| Peg Nicholson was a good bay mare, An’ the priest he rode her sair; And much oppress’d and bruis’d she was, As priest-rid cattle are. |
Peg Nicholson n-a fost o iapă, Ci o făptură creştinească, Ce-a călărit-o pân’ la groapă Cinstita tagmă preoţească. |
| Robert Burns | traducere de Mihnea Gheorghiu |
© 2026 blog.ro-en.ro