Cuvintele apar într-o limbă prin derivare din cuvinte existente, prin împrumut dintr-o altă limbă (adesea distorsionate), ori prin… modalităţi aparte. Uneori chiar năucitor de aparte.
Prin secolul al XV-lea, englezii purtau acel tip de pălărie pe care o ştim de la Robin Hood, numită „bycocket”. Multe dicţionare dau ca sinonim „abacot” – dar cum a apărut acest cuvânt?
Continuare »
Un studiu al cercetătorilor de la Oxford Dictionary despre numele regiunilor lumii a ajuns la concluzia că aproape fiecare ţară este denumită după unul dintre următoarele patru lucruri: trib sau un grup etnic, o persoană importantă, numele unui punct cardinal sau o trăsătură a teritoriului.
Din 195 de ţări, numai 20 nu se încadrează în aceste criterii. Anglia, de exemplu, este denumită după anglii din secolul al V-lea, un trib al primilor locuitori. Alte ţări europene urmează exemplul, fiind denumite după un trib: Franţa după franci, iar Italia după tribul vitali. De fapt, aproximativ o treime din ţări sunt denumite după un trib istoric.
Continuare »
Iată câteva amănunte pentru pasionaţi: Noah Webster, autorul Dicţionarului american al limbii engleze (1828), a inventat termenul „imigrate”. A luat un cuvânt deja existent – de fapt, toate variantele lui „migrate”, inclusiv „commigrate”, „transmigrate”, „emigrate” şi „remigrate” – şi l-a transformat subtil, dar profund. A făcut asta având la bază studiul îndelung al originii termenilor şi experienţa sa istorică de naţionalist american înfocat. Astfel, a creat „definiţii care nu mai apăruseră niciodată într-un dicţionar al limbii engleze,” scrie cărturarul Neil Larry Shumsky.
Ceea ce a făcut Webster a fost să creeze „spaţiu, timp şi să propună trăsături fundamentale ale migraţiei”. Shumsky urmăreşte schimbările din dicţionarul mai puţin cunoscut al lui Webster din 1806, A Compendious Dictionary of the English Language, care urma în mare parte definiţiile din Dicţionarul limbii engleze al lui Samuel Johnson din 1755.
Continuare »
Limba română are o istorie bogată şi controversată. Cele peste 60.000 de cuvinte din DEX au origini foarte diferite, însă reuşesc să se îmbine perfect, într-o limbă vorbită de toţi românii.
Limba română provine din romanizarea populaţiilor din bazinul Dunării şi ulterior, din influenţele slave, greceşti, maghiare sau turceşti. Este o limbă vie, într-o continuă schimbare, care spune numeroase poveşti şi atrage o mulţime de necunoscute. Până la urmă, cu cât este mai complexă o limbă, cu atât este mai frumoasă, aşadar, ar trebui să fim mândri de graiul nostru.
Continuare »
Nu ştiu dacă ai observat, dar verbul „a milita” are aceeaşi rădăcină ca substantivul „militar” şi toate neamurile lui războinice.
Nu-i o coincidenţă. Vin pe filiera franceză de la latinescul „militare”, care însemna „a lupta”. Dar nu orice luptă, ci cea cu arma în mână, pe viaţă şi pe moarte, cum fac soldaţii în războaie.
Aşadar, etimologic vorbind, „a milita” înseamnă „a lupta” – chiar şi cu vărsare de sânge. Desigur, limba nu evoluează atât de logic; în timp, „a milita” a căpătat o altă coloratură. Dar totuşi, cunoscând etimologia, să nu-mi spui că nu te va încerca un zâmbet ironic când vei auzi exprimări precum „militez împotriva războiului” sau „militez pentru pace”.
În limba engleză, substantivul „gamut” înseamnă „gamă” (serie de elemente care au legătură). Destul de simplu. Însă etimologia termenului este chiar interesantă.
În Evul Mediu, pe vremea când încă nu se consacrase sistemul de notare muzicală DO-RE-MI-FA-SOL-LA-SI, cea mai joasă notă muzicală în sistemul conceput de Guido d’Arezzo era numită GAMMA UT – botezată după litera grecească GAMMA, UT indicând că e cea mai de jos. (Ulterior, UT a fost înlocuit cu DO).
În timp, „gamma ut” a devenit „gamut„, denumind şi ambitusul unei anumite voci sau al unui anumit instrument muzical.
De pe la 1620, termenul a început să fie aplicat nu doar în muzică, ci şi în alte domenii. De exemplu, mai recent, „gamut” înseamnă şi gama de culori ce pot fi reproduse de un anumit dispozitiv sau gama de culori a unei imagini. Lista de utilizări posibile rămâne deschisă.
© 2024 blog.ro-en.ro