Cuvintele apar într-o limbă prin derivare din cuvinte existente, prin împrumut dintr-o altă limbă (adesea distorsionate), ori prin… modalităţi aparte. Uneori chiar năucitor de aparte.

Prin secolul al XV-lea, englezii purtau acel tip de pălărie pe care o ştim de la Robin Hood, numită „bycocket”. Multe dicţionare dau ca sinonim „abacot” – dar cum a apărut acest cuvânt?

În secolul al XVI-lea, Edward Hall a publicat o carte care descria istoria monarhilor englezi. În text s-a strecurat o greșeală: în loc de „bycocket”, a ieşit „abococket”. Se mai întâmplă, am putea zice.

Numai că cei care au citit cartea au luat greşeala de bună. Alţi autori au completat lucrarea, dar nu s-au atins de „abococket”. Asta până când textul a ajuns în „Holinshed’s Chronicles”, unde cuvântul a devenit „abococke”. La a doua ediţie, publicată în 1587 sub coordonarea lui Abraham Fleming, cuvântul buclucaş a devenit „abacot”.

De aici, cuvântul a ajuns în dicționare și vreme de 300 de ani nimeni nu și-a dat seama că e o greșeală de tipar. Când James Murray, renumitul editor de la Oxford English Dictionary, a descoperit eroarea, era cam târziu. Cuvântul „abacot” apare deja în mai multe cărţi, chiar dacă, cu adevărat, nu l-a folosit mai nimeni.