30 oct.
I
Now it is autumn and the falling fruit
and the long journey towards oblivion. |
I
E toamnă-acum, cad frunzele și-ncepe
călătoria lungă spre uitare. |
The apples falling like great drops of dew
to bruise themselves an exit from themselves. |
Cad merele, broboane mari de rouă
ce vor să se zdrobească șˆsă iasă
din ele însele. |
And it is time to go, to bid farewell
to one’s own self, and find an exit
from the fallen self. |
E timpul să-ți iei bun-rămas, să lași
în urmă-ți sinea și să te dezlegi
de vinovatul eu. |
Continuare »
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
05 iun.
With delicate, mad hands, behind his sordid bars,
Surely he hath his posies, which they tear and twine;
Those scentless wisps of straw that, miserable, line
His strait, caged universe, whereat the dull world stares. |
El rupe și-mpletește mănunchi de flori de câmp
După zăbrea, cu degete subțiri și șui,
Flori seci, fără mireasmă, biet smalț al lumii lui
Cea strâmtă, către care se-nhoalbă gloata tâmp. |
Pedant and pitiful. O, how his rapt gaze wars
With their stupidity! Know they what dreams divine
Lift his long, laughing reveries like enchanted wine,
And make his melancholy germane to the stars’? |
Semețe și blajine, privirile-i (haihui)
Cum luptă cu nătângii! știu ei ce vis divin
I-nseninează veghea precum un magic vin,
Îngemănând aleanul cu aștrii cerului? |
O lamentable brother! if those pity thee,
Am I not fain of all thy lone eyes promise me;
Half a fool’s kingdom, far from men who sow and reap,
All their days, vanity? Better then mortal flowers,
Thy moon-kissed roses seem: better than love or sleep,
The star-crowned solitude of thine oblivious hours! |
Biet frate-al meu! Ce haruri îmi tot promiți tu mie
Cu ochii rătăciți, nu mă îmbie:
Vătaf să fiu în țara demenței? Nu plugar?
Dar, sărutat de lună, mai scump măceșu-ți pare
Ca muritoarea roză; mai dulci ca somnul par,
Sub nimb de stele, anii, sihaștri, de uitare! |
| Ernest Dowson |
traducere de Tudor Dorin |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
29 mai
I will make you brooches and toys for your delight
Of bird-song at morning and star-shine at night.
I will make a palace fit for you and me
Of green days in forests and blue days at sea. |
Ca să te-alint ți-aș face mărgele și inele,
În zori din ciripituri și noaptea din stele…
Castelul ți-aș face din orele noastre
Viu-verzi în pădure, la mare-albastre. |
I will make my kitchen, and you shall keep your room,
Where white flows the river and bright blows the broom,
And you shall wash your linen and keep your body white
In rainfall at morning and dewfall at night. |
Prin lunci când grozama dă-n floare, vom sta
În cuhnie eu, tu în camera ta,
Spăla-îți-vei straiul, și trupul, și fața
Ca roua de noapte, cu ploi, dimineața. |
And this shall be for music when no one else is near,
The fine song for singing, the rare song to hear!
That only I remember, that only you admire,
Of the broad road that stretches and the roadside fire. |
Și muzică vom face, când nu-s prin preajmă mulți:
Un cânt nalt, să-l viersuri, un cânt pur s-asculți!
acestea-ți ce-ți jindui, din cât țin eu minte,
La focul din margini de cale ce lungă se-ntinde. |
| Robert Louis Stevenson |
traducere de Tudor Dorin |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
22 mai
First in the North. The black sea-tangle beaches,
Brine-bitter stillness, tablet strewn morass,
Tall women against the sky with heads covered,
The witch’s house below the black-toothed mountain,
Wave-echo in the roofless chapel,
The twice-dead castle on the swamp-green mound,
Darkness at noon-day, wheel of fire at midnight,
The level sun and the wild shooting shadows. |
Întâi spre Nord. Pe plajă, valuri negre,
Tăcere înspumată, mlaștini, smârcuri,
Femei înalte cu broboade-n cap,
Bordeiul vrăjitoarei într-un stei,
Ecou de ape-n paraclis pustiu,
Castelul mort pe dealul sur-verziu,
Amurg la prânz și foc în toiul nopții,
Un soare fix și umbre ce țâșnesc. |
Continuare »
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
15 mai
His eyes are quickened so with grief,
He can watch a grass or leaf
Every instant grow; he can
Clearly through a flint wall see,
Or watch the startled spirit flee
From the throat of a dead man.
Across two counties he can hear
And catch your words before you speak.
The woodlouse or the maggot’s weak
Clamour rings in his sad ear,
And noise so slight it would surpass
Credence–drinking sound of grass,
Worm talk, clashing jaws of moth
Chumbling holes in cloth;
The groan of ants who undertake
Gigantic loads for honour’s sake
(Their sinews creak, their breath comes thin);
Whir of spiders when they spin,
And minute whispering, mumbling, sighs
Of idle grubs and flies.
This man is quickened so with grief,
He wanders god-like or like thief
Inside and out, below, above,
Without relief seeking lost love. |
De-atâta chin, privirea lui
S-a agerit: el vede cum
Sub ochi se-nalță iarba, vede
Ce-i dincolo de zid și fum
Și ce nălucă se desparte
De omul osândit de moarte.
Aude peste zeci de sate;
Pân-a-i vorbi, el luminat e.
Urechea tristă i-o surzește
Zvâcnirea unei cozi de pește,
Neputinciosul fir de iarbă
Plecat spre rouă ca s-o soarbă,
Roit de fluturi, viermi sau molii
Ce mursec straie și fotolii,
Năduful harnicei furnice
Când dă povara s-o ridice,
Spetindu-se căci vrea anume
Să nu-și păteze bunul nume,
Țesutul pânzei de paing
Și forfoteala ce-o încing
Gângăniile din astă lume.
Înconvoiat de dorul greu
Cutreieră prin lumea toată
Asemeni unui fur sau zeu
Și dragostea pierdută-și cată. |
Robert Graves |
traducere de Leon Levițchi |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
08 mai
The mind trembles from the assault of angels;
Running in familiar light it sees the sea,
It remembers the dark subway and the lost fields of childhood,
It remembers the loneliness of first love and the end of a summer:
These are familiar and small. |
Mintea tremura la gândul îngerescului asalt.
Alergând sub vechea-i rază marea o zărește iar,
Iar metroul trist ca noaptea, iar copilăria dusă,
Sfiiciunea-ntâiei dragosti și sfârșitul unei veri:
Mici și arhicunoscute lucruri. |
But the assault of angels is more terrible: angels are invisible,
Angels cast no shadow, and their unpredicted motion
Moves the familiar shadows into light.
Angels cannot burn the fingers: unacknowledged,
They pass unseen. No one will ever know.
Refuse them: they have no claim to charity,
To ignore them offers a key to omniscience.
Angels breed darkness out of light, angels rejoice
In things we hate and fear. |
Dar teribil e asaltul îngerilor invizibili,
Îngerii n-aruncă umbră și mișcarea lor pripită
Mută umbrele știute în lumină.
Îngerii nu pot să ardă degetele; contestați,
Ei trec nevăzuți și nimeni n-o să afle niciodată.
Alungați-i: n-au pretenții la filantropia noastră.
A-i nesocoti, aceasta-i cheia spre atotștiință.
Îngerii cresc întuneric din lumină și-i desfată
Ceea ce pe noi ne umple de repulsie și teamă. |
Angels are the launching of a new ship,
Angels offer to inhabit the landscape of your body,
Angels will let you grow as a child grows,
They are your enemy: they will destroy you.
And a time comes when a man is afraid to grow,
A time comes when the house is comfortable and narrow.
A time when the spirit of life contracts.
Angels are at your door: admit them, now. |
Îngerii sunt ca lansarea unei nave; ei sunt gata
Să trăiască în peisajul trupurilor omenești,
Să vă-ngăduie să creșteți precum crește un copil.
Îngerii vă sunt dușmanii, îngerii vor să vă piardă.
Vine-o vreme când li-e teamă oamenilor să mai crească,
Vine-o vreme când căminul e îndestulat și strâmt.
Vine-o vreme când, cu-ncetul, duhul vieții se zgârcește.
Îngerii-s în fața ușii: deschideți-le acum. |
Michael Roberts |
traducere de Leon Levițchi |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!