30 oct.
„The Ship of Death” de D.H. Lawrence
| I Now it is autumn and the falling fruit and the long journey towards oblivion. |
I E toamnă-acum, cad frunzele și-ncepe călătoria lungă spre uitare. |
| The apples falling like great drops of dew to bruise themselves an exit from themselves. |
Cad merele, broboane mari de rouă ce vor să se zdrobească șˆsă iasă din ele însele. |
| And it is time to go, to bid farewell to one’s own self, and find an exit from the fallen self. |
E timpul să-ți iei bun-rămas, să lași în urmă-ți sinea și să te dezlegi de vinovatul eu. |
| II Have you built your ship of death, O have you? O build your ship of death, for you will need it. |
II Al morții tale vas l-ai construit? O, construiește-l, îți va folosi. |
| The grim frost is at hand, when the apples will fall thick, almost thundrous, on the hardened earth. |
Sub gerul crâncen merele-au să cadă ca grindina pe un pământ sonor. |
| And death is on the air like a smell of ashes! Ah! can’t you smell it? |
E moarte-n aer și miros de ars! Nu simți? |
| And in the bruised body, the frightened soul finds itself shrinking, wincing from the cold that blows upon it through the orifices. |
Și-n trupul frânt, înfricoșatul suflet se ghemuiește, tremurând de frigul asupră-i abătut prin orificii. |
| III And can a man his own quietus make with a bare bodkin? |
III Dar poate-un om să se elibereze cu-un biet pumnal? |
| With daggers, bodkins, bullets, man can make a bruise or break of exit for his life; but is that a quietus, O tell me, is it quietus? |
Cu răngi, pumnale, gloanțe, omul poate croi ieșire pentru viața sa; dar e eliberare-aceasta? |
| Surely not so! for how could murder, even self-murder ever a quietus make? |
Binențeles că nu! cum poate crima sau sinuciderea să ne dezlege? |
| IV O let us talk of quiet that we know, that we can know, the deep and lovely quiet of a strong heart at peace! |
IV Nu, să vorbim de liniștea ce-o știm, putând s-o știm – adânca și frumoasa pace a inimii bărbate! |
| How can we this, our own quietus, make? | Cum ne putem elibera într-astfel? |
| V Build then the ship of death, for you must take the longest journey, to oblivion. |
V Durează-ți vasul morții, căci te-așteaptă călătoria lungă spre uitare, |
| And die the death, the long and painful death that lies between the old self and the new. |
Îndelungata, dureroasa moarte cuprinsă între eul vechi și nou. |
| Already our bodies are fallen, bruised, badly bruised, already our souls are oozing through the exit of the cruel bruise. |
Ni-s trupurile frânte și rănite și sufletele se preling mereu spre rănile deschise. |
| Already the dark and endless ocean of the end is washing in through the breaches of our wounds, already the flood is upon us. |
Oceanul umbrelor și-a tot sfârșitul a și-nceput să spele cu mareea spărturile din cicatrice. |
| Oh build your ship of death, your little ark and furnish it with food, with little cakes, and wine for the dark flight down oblivion. |
Durează-ți vasul morții, mica arcă, și ia-ți merinde, prăjituri și vin, căci neagră-i fuga spre uitare. |
| VI Piecemeal the body dies, and the timid soul has her footing washed away, as the dark flood rises. |
VI Fărâmă cu fărâmă piere trupul Iar sufletul sfios e înghițit De fluxul care sapă-n reazem. |
| We are dying, we are dying, we are all of us dying and nothing will stay the death-flood rising within us and soon it will rise on the world, on the outside world. |
Murim, murim, nimic nu va-nfrunta mareea morții dinăuntrul nostru ce va urca-n curând deasupra lumii, a lumii din afară. |
| We are dying, we are dying, piecemeal our bodies are dying and our strength leaves us, and our soul cowers naked in the dark rain over the flood, cowering in the last branches of the tree of our life. |
Murim, murim, fărâmă cu fărâmă piere trupul, puterile ne părăsesc și sufletul e gol și se chircește-n ploaia neagră ce răpăie peste maree și-n ultimele ramuri ale vieții adăpost își cată. |
| VII We are dying, we are dying, so all we can do is now to be willing to die, and to build the ship of death to carry the soul on the longest journey. |
VII Murim, murim, ne-a mai rămas acum numai dorința de-a muri și grija de-a construi corabia ce-o să ne poarte în cea mai lungă din călătorii. |
| A little ship, with oars and food and little dishes, and all accoutrements fitting and ready for the departing soul. |
O corăbioară cu lopeți și hrană și-un mic tacâm și tot echipamentul de trebuință pentru sufletul plecat. |
| Now launch the small ship, now as the body dies and life departs, launch out, the fragile soul in the fragile ship of courage, the ark of faith with its store of food and little cooking pans and change of clothes, upon the flood’s black waste upon the waters of the end upon the sea of death, where still we sail darkly, for we cannot steer, and have no port. |
Acum desprinde micul vas, acum că trupul moare și se stinge viața, îndeamnă-ți sufletul pe arca nemeșteșugită cu hrana ei, cu oalele de gătit și-un schimb de haine, pornește-l peste volbura întunecată, peste-a sfârșitului oceane și peste marea morții, navigând în beznă, veșnic, fără cârmă și fără port în zare. |
| There is no port, there is nowhere to go only the deepening black darkening still blacker upon the soundless, ungurgling flood darkness at one with darkness, up and down and sideways utterly dark, so there is no direction any more and the little ship is there; yet she is gone. She is not seen, for there is nothing to see her by. She is gone! gone! and yet somewhere she is there. Nowhere! |
Port nu există, n-avem unde merge, doar întuneric care se-ndesește învăluind potopul greu și mut; doar beznă ce cu bezna este una; În față, îndărăt, sus, jos, pe lături, gheenă oarbă fără vreun reper și arca e acolo; nu, nu este. Nimic nu este ca s-o poți vedea. s-a dus! S-a dus! Și totuși e undeva acolo. adică nicăieri! |
| VIII And everything is gone, the body is gone completely under, gone, entirely gone. The upper darkness is heavy as the lower, between them the little ship is gone she is gone. |
VIII Și s-au dus toate, dus e trupul jos, dedesubt, afund. Sus, bezna e la fel de grea ca jos, iar între sus și jos și jos și sus e arca – și s-a dus. |
| It is the end, it is oblivion. | Acesta e sfârșitul, e uitarea. |
| IX And yet out of eternity a thread separates itself on the blackness, a horizontal thread that fumes a little with pallor upon the dark. |
IX Și totuși, din eternitate,-un fir se-arată pe întunecime, un fir orizontal ce aburește pal în beznă. |
| Is it illusion? or does the pallor fume A little higher? Ah wait, wait, for there’s the dawn, the cruel dawn of coming back to life out of oblivion. |
E-o nălucire? sau paloarea lui s-a înălțat puțin? O clipă doar! Sunt zorii, nemilostivii zori, vestind că viața își revine din uitare. |
| Wait, wait, the little ship drifting, beneath the deathly ashy grey of a flood-dawn. |
Așteaptă – sub paloarea de cadavru a zorilor mareei e arca în derivă. |
| Wait, wait! even so, a flush of yellow and strangely, O chilled wan soul, a flush of rose. |
Așteaptă! Chiar așa-i, un fir de ambră și straniu! vai, o suflet înghețat și palid un fir de purpuriu. |
| A flush of rose, and the whole thing starts again. | Un fir de purpuriu și-o luăm de la-nceput. |
| X The flood subsides, and the body, like a worn sea-shell emerges strange and lovely. And the little ship wings home, faltering and lapsing on the pink flood, and the frail soul steps out, into the house again filling the heart with peace. |
X Mareea scade, trupul, ca o scoică vlăguită, apare, straniu și frumos. Și arca se întoarce-acasă, șovăind pe apele trandafirii, și sufletul, sfios, debarcă și intră iar în casa lui și umple inima cu pace. |
| Swings the heart renewed with peace even of oblivion. |
Și inima zvâcnește înnoită de liniștea uitării. |
| Oh build your ship of death, oh build it! for you will need it. For the voyage of oblivion awaits you. |
O, construiește-ți arca morții, azi, Căci îți va fi de trebuință. Te-așteaptă a uitării lungă cale. |
D.H. Lawrence | traducere de Leon Levițchi |