15 aug.
„Tears, Idle Tears” de Alfred Tennyson
| Tears, idle tears, I know not what they mean, Tears from the depth of some divine despair Rise in the heart, and gather to the eyes, In looking on the happy Autumn-fields, And thinking of the days that are no more. Fresh as the first beam glittering on a sail, That brings our friends up from the underworld, Sad as the last which reddens over one That sinks with all we love below the verge; So sad, so fresh, the days that are no more. Ah, sad and strange as in dark summer dawns The earliest pipe of half-awaken‘d birds To dying ears, when unto dying eyes The casement slowly grows a summering square; So sad, so strange, the days that are no more. Dear as remember‘d kisses after death, On lips that are for others; deep as love, Deep as first love, and wild with all regret; Death in Life, the days that are no more! |
Lacrimi, încete lacrimi, eu nu ştiu ce înseamnă, Lacrimi venind din miezul divinei disperări, În inimă cum urcă şi se adună-n ochii Privind la fericitele câmpuri întomnate Şi amintindu-şi zile ce-acuma nu mai sunt. Vii, ca întâia rază ce urcă pe frânghia Care ne readuce pe dragi de sub pământ, Triste precum o ultimă rumenire care Sub viţă cade-alături de tot ce mai iubim: Atât de vii şi triste zile ce nu mai sunt. O, triste şi ciudate ca-n dimineţi de vară Încă pe întuneric un ciripit în somn Pentru urechi murinde, când sub murinzii ochi Se conturează-ncet pătratul ce sclipeşte; Atât de stranii, triste, zile ce nu mai sunt. Dragi precum sărutările-n minte după moarte Şi dulci ca-nchipuite de cel fără speranţă Pe buze pentru alţii; adânci precum iubirea, Adânci ca-ntâiul dor, sălbatice-n regrete; O, moarte-n viaţă, zile ce-acuma nu mai sunt! |
| Alfred Tennyson | traducere de G.Tartler |