11 apr.
„My Soul Is Dark” de Byron
| My soul is dark — Oh! quickly string The harp I yet can brook to hear; And let thy gentle fingers fling Its melting murmurs o’er mine ear. If in this heart a hope be dear, That sound shall charm it forth again: If in these eyes there lurk a tear, ‘Twill flow, and cease to burn my brain. |
Mi-e sufletul întunecat. Hai, zi-mi din harpa ta cu-alinătoare strune, îndeamnă de pe ele spre-nălţimi un murmur tandru în auz să-mi sune. Nădejdi de mai rămân, să le adune din fundurile inimii la loc; vreo lacrimă stingheră de rămâne, curgând să-mi stingă al durerii foc. |
| But bid the strain be wild and deep, Nor let thy notes of joy be first; I tell thee, minstrel, I must weep, Or else this heavy heart will burst; For it hath been by sorrow nursed, And ached in sleepless silence long; And now ‘tis doom’d to know the worst, And break at once — or yield to song. |
Dar cântecul să-l faci intens, adânc, şi nu întâi să-mi zici de veselie: căci musai, barde, mi-e acum să plâng, ori inima-mi s-o rumpe în vecie. Hrănită ziua numai cu jelie, tovarăş noaptea dorul greu i-a fost: de-acu sfârşitul poate doar să-l ştie, ori poate-n cânt să afle adăpost. |
| Byron | traducere de Paul Abucean |