18 feb.
„Song: to Celia” de Ben Jonson
| Drink to me only with thine eyes, And I will pledge with mine; Or leave a kiss but in the cup, And I’ll not look for wine. The thirst that from the soul doth rise Doth ask a drink divine; But might I of Jove’s nectar sup, I would not change for thine. |
Din ochi închină-mi cupa ta, Cu-ai mei şi eu mă-nchin; Lasă-ţi sărutul în pahar Şi nu mai jindui vin! Când e-nsetată inima, Vrea un pocal divin – Dar nici cu-al zeilor Nectar Pe-al tău să-l schimb nu ţin. |
| I sent thee late a rosy wreath, Not so much honouring thee As giving it a hope, that there It could not withered be. But thou thereon didst only breathe, And sent’st it back to me; Since when it grows, and smells, I swear, Not of itself, but thee. |
Un braţ de roze-ţi trimisei, Nu doar că se cuvine, Ci ca să sper că tot frumoase Rămân, şi că vor ţine… Dar tu, abia privind spre ele, Le-ai şi întors la mine – De-atunci, mă jur, la fel miros, Ci nu a flori: a tine. |
| Ben Jonson | traducere de Tudor Dorin |