15 ian.
„Atât de fragedă” de Mihai Eminescu
| Atât de fragedă, te-asameni Cu floarea albă de cireş, Şi ca un înger dintre oameni În calea vieţii mele ieşi. |
So like the sweet, white cherry blossom, So tender and so fresh thou art, And on my life’s way like an angel Appearing thou dost light impart. |
| Abia atingi covorul moale, Mătasa sună sub picior, Şi de la creştet pân-în poale Pluteşti ca visul de uşor. |
Thou scarcely touchest the soft carpet, The silk on thee doth rustling stream, From top to toe so light and lofty, Thou floatest like an airy dream. |
| Din încreţirea lungii rochii Răsai ca marmura în loc – S-atârnă sufletu-mi de ochii Cei plini de lacrimi şi noroc. |
From draping folds like purest marble Thine image unto me appears, My whole soul on thine eyes is hanging, Those eyes so full of joy and tears. |
| O, vis ferice de iubire, Mireasă blândă din poveşti, Nu mai zâmbi! A ta zâmbire Mi-arată cât de dulce eşti, |
O happy dream of love, so happy, Thou bride of fairy tales, so mild, No, do not smile! Thy smille doth show me How sweet thou art, thou gentle child. |
| Cât poţi cu-a farmecului noapte Să-ntuneci ochii mei pe veci, Cu-a gurii tale calde şoapte, Cu-mbrăţişări de braţe reci. |
My poor eyes thou canst close for ever With deepest night’s eternal charms, With thy sweet lips’ sweet fondling, whispers, Embracing me with thy cool arms. |
| Deodată trece-o cugetare, Un văl pe ochii tăi fierbinţi: E-ntunecoasa renunţare, E umbra dulcilor dorinţi. |
A veiling thought at once now passes Thy glowing eyes thus covering: It is the dark renunciation, The sweetest yearning’s shadowing. |
| Te duci, ş-am înţeles prea bine Să nu mă ţin de pasul tău, Pierdută vecinic pentru mine, Mireasa sufletului meu! |
Thou go’st away and, well I know it, To follow thee must I no more, Thou art for me now lost for ever, My soul’s dear bride, whom I adore. |
| Că te-am zărit e a mea vină Şi vecinic n-o să mi-o mai iert, Spăşi-voi visul de lumină Tinzându-mi dreapta în deşert. |
My only guilt was that I saw thee, Which I to pardon have no might, Mine arm I’ll stretch for ever vainly To expiate my dream of light. |
| Ş-o să-mi răsai ca o icoană A pururi verginei Marii, Pe fruntea ta purtând coroană – Unde te duci? Când o să vii? |
Like holy Virgin’s purest image In my fond eyes thou will rise now, The brightest crown on forehead bearing, Where dost thou go? When comest thou? |
| Mihai Eminescu | Traducere de P. Grimm |
Imi place! Felicitari traducatorului.
30 septembrie 2008 la 13:53Dragut… dar cam dificila traducerea…
26 aprilie 2009 la 17:59