În limba română, cuvântul „gospel” este definit ca muzică religioasă a negrilor, înrudită cu bluesul şi jazzul. Şi chiar dacă nu e vreo greşeală, este totuşi doar un sens derivat.

Sensul principal în limba engleză este de „evanghelie” (de obicei una dintre cele patru biblice, care descriu viaţa şi învăţăturile lui Isus, caz în care cuvântul se scrie cu majusculă). Se pare că „gospel” ar fi o contracţie de la „God’s spell” (adică „zicerea lui Dumnezeu”) şi nu e chiar întâmplătoare asemănarea cu „good spell”, expresie folosită cândva cu sensul de „vestea cea bună”.

Prin extensie, „gospel” denumeşte uneori întreaga concepţie expusă de Fiul Domnului, ori chiar Biblia în ansamblu, ceea ce le transmite preotul enoriaşilor prin predica sa.

Şi extensiile nu se opresc aici. Un cod moral sau o doctrină expusă cu ardoare, fără a fi neapărat creştine, sunt denumite uneori „gospel„. Chiar şi ceva care nu poate fi pus la îndoială într-un anumit context este numit „gospel„.

Aşadar, bucuraţi-vă de gospel, ştiind ce înseamnă!