06 oct.
„Rhapsody on a Windy Night” de T.S. Eliot
| Twelve o’clock. Along the reaches of the street Held in a lunar synthesis, Whispering lunar incantations Dissolve the floors of memory And all its clear relations, Its divisions and precisions, Every street lamp that I pass Beats like a fatalistic drum, And through the spaces of the dark Midnight shakes the memory As a madman shakes a dead geranium. |
Ora douăsprezece. Pe toată întinderea acestei străzi Acum suspendată într-o sinteză lunară, Incantaţiile şoptitoare ale lunii Dizolvă planurile amintirii Cu toate legăturile ei limpezi, Cu toate diviziunile şi preciziile ei. Şi fiecare felinar sub care trec în drumul meu Pulsează ca o tobă resemnată, Iară prin spaţiile întunecimii Miezul de noapte zgâlţâie amintirea Aşa cum un nebun zgâlţâie o muşcată uscată. |
| Half-past one, The street lamp sputtered, The street lamp muttered, The street lamp said, „Regard that woman Who hesitates towards you in the light of the door Which opens on her like a grin. You see the border of her dress Is torn and stained with sand, And you see the corner of her eye Twists like a crooked pin.” |
Unu şi jumătate, Felinarul scuipând înecându-se, Felinarul mormăind, Felinarul spunând, „Priveşte la femeia aceea Cum şovăie înspre tine în lumina uşii Deschisă asupra ei ca un rânjet. Vezi, tivul rochiei îi e Şi sfâşiat şi pătat de nisip, Şi vezi cum colţul ochiului I s-a strâmbat ca un ac răsucit”. |
| The memory throws up high and dry A crowd of twisted things; A twisted branch upon the beach Eaten smooth, and polished As if the world gave up The secret of its skeleton, Stiff and white. A broken spring in a factory yard, Rust that clings to the form that the strength has left Hard and curled and ready to snap. |
Amintirea aruncă în sus înaltă şi uscată O-adunătură de lucruri strâmbate, O creangă frântă undeva pe plajă Mâncată până la lemn, şi lustruită Ca şi cum lumea întreagă şi-ar fi divulgat Taina scheletului, Ţeapăn şi alb. Un arc plesnit în curtea unei fabrici, Rugina agăţându-se de forma părăsită de putere Dură, contorsionată, gata să plesnească. |
| Half-past two, The street lamp said, „Remark the cat which flattens itself in the gutter, Slips out its tongue And devours a morsel of rancid butter.” So the hand of a child, automatic, Slipped out and pocketed a toy that was running along the quay. I could see nothing behind that child’s eye. I have seen eyes in the street Trying to peer through lighted shutters, And a crab one afternoon in a pool, An old crab with barnacles on his back, Gripped the end of a stick which I held him. |
Două şi jumătate, Felinarul spunând, „Observă cum pisica se chirceşte în rigolă, Şi îşi strecoară limba afară Şi devorează o bucată de unt rânced”. Tot astfel mâna copilului, în gest automat, S-a întins furişe şi a strecurat în buzunar o jucărie care aluneca pe chei. Nu mai vedeam nimic altceva decât ochiul acelui copil. Am văzut ochi în stradă Cum încercau să spioneze prin obloane luminate, Şi într-o după-amiază un crab într-o băltoacă, Un crab bătrân cu ochelari pe spinare, S-a încleştat de capătul băţului pe care eu i l-am întins. |
| Half-past three, The lamp sputtered, The lamp muttered in the dark. The lamp hummed: „Regard the moon, La lune ne garde aucune rancune, She winks a feeble eye, She smiles into corners. She smoothes the hair of the grass. The moon has lost her memory. A washed-out smallpox cracks her face, Her hand twists a paper rose, That smells of dust and old Cologne, She is alone With all the old nocturnal smells That cross and cross across her brain.” The reminiscence comes Of sunless dry geraniums And dust in crevices, Smells of chestnuts in the streets, And female smells in shuttered rooms, And cigarettes in corridors And cocktail smells in bars.” |
Trei şi jumătate, Felinarul scuipând, Felinarul mormăind în întuneric. Felinarul fredonând, „Priveşte luna, La lune ne garde aucune rancune, Îţi face semn dintr-un ochi fără putere, Şi mai surâde în colţuri. Şi netezeşte părul ierburilor. Luna şi-a pierdut memoria, Şi un vărsat de vânt decolorat îi cojeşte faţa, Mâna ei răsuceşte un trandafir de hârtie, Care miroase a praf şi a apă de colonie, E singură Cu toate mirosurile vechi nocturne Care-o străbat şi i se încrucişează în cap”. Şi vine o reminiscenţă A unor muşcate uscate, fără soare Şi a prafului prin crăpături, Mireasma castanilor în străzi, Mirosurile femeieşti în camerele oblonite, Şi ale ţigaretelor pe coridoare Mirosurile cocteilurilor în baruri. |
| The lamp said, „Four o’clock, Here is the number on the door. Memory! You have the key, The little lamp spreads a ring on the stair, Mount. The bed is open; the tooth-brush hangs on the wall, Put your shoes at the door, sleep, prepare for life.” |
Felinarul spunând, „Ora patru, Uite numărul pe uşă. Amintire! Ai cheia, Becul acesta slab îşi desface un inel pe scară. Urcă. Patu-i făcut; periuţa de dinţi ţi-atârnă pe perete, Lasă-ţi pantofii la uşă, dormi, pregăteşte-te pentru viaţă”. |
| The last twist of the knife. | Ultima răsucire a pumnalului. |