06 ian.
„Memory” de Oliver Goldsmith
| O Memory, thou fond deceiver, Still importunate and vain, To former joys recurring ever, And turning all the past to pain: |
O, Amintire, tu coţcară Ce tot mă sâcâi în zadar, Evoci ani veseli iar şi iară, Şi din ce-a fost faci azi calvar… |
| Thou, like the world, th’ oppress’d oppressing, Thy smiles increase the wretch’s woe: And he who wants each other blessing In thee must ever find a foe. |
Faci umilinţa mai umilă, Când râzi mi-e chinul mai abraş; Şi, pururi, cui îţi cere milă Chiar cu dobânzi, te-arăţi vrăjmaş. |
| Oliver Goldsmith | traducere de Tudor Dorin |