16 dec.
„On Shakespeare” de John Milton
| What needs my Shakespeare for his honoured bones, The labor of an age in pilèd stones, Or that his hallowed relics should be hid Under a star-ypointing pyramid? Dear son of Memory, great heir of fame, What need’st thou such weak witness of thy name? Thou in our wonder and astonishment Hast built thyself a live-long monument. For whilst to th’ shame of slow-endeavouring art, Thy easy numbers flow, and that each heart Hath from the leaves of thy unvalued book Those Delphic lines with deep impression took, Then thou, our fancy of itself bereaving, Dost make us marble with too much conceiving; And so sepúlchred in such pomp dost lie, That kings for such a tomb would wish to die. |
Îi vom slăvi lui Shakespeare osul sfânt, Clădindu-i vraf de pietre pe mormânt? Sau cere-se ca moaştele-i să stea Sub piramida care-mpunge-n stea? Moştenitor al faimei, te îmbie Asemenea plăpândă mărturie? Mirarea şi uimirea-ne nu-s oare Statuia ta mereu dăinuitoare? În ciuda artei cea cu trudnic pas Curg stihurile tale, şi popas În inimi face delficul tău vers Din cartea ta cu slova de neşters. Lăsându-ne de fantezie goi, Ne faci de marmur’ stane tu pe noi; Şi-astfel, atât ţi-e cripta de măreaţă, Încât şi regi o ar plăti cu-o viaţă. |
| John Milton | traducere de Tudor Dorin |