22 dec.
„Sonet CLIX” de Vasile Voiculescu
| A câta oară zorii mă prind fără de somn ? Dă iarna buzna, anul îşi lapădă coroana, Eu în surghiun, departe… Când ai să-mi curmi prigoana, Iar să mă chemi la tine, puternicul meu domn ? Dar tot veghez – de-aicea – iubirea ta plăpândă, Ca peste o comoară-n veci hărăzita mie Sunt Argus, nu c-o sută de ochi, ci cu o mie De inimi arzătoare şi toate stând la pândă. Fereşte mai cu seamă să pleci pe mare-albastră Cu oacheşa aceea făţarnica şi rece; Năvalnicele-mi gânduri, gonind pe urma voastră, Vă vor stârni tempeste, corabia să-nece: Căci te iubesc cu ură, întreg, şi numai eu; Nu te împart cu nimeni, nici chiar cu Dumnezeu. |
How many times did daybreak find me awake? Winter bursts in, the year loses its crown, Banished am I and far away… When will you end my torment And call for me again, oh, mighty, sovereign? I am afar but still hold watch on your frail love Like on a treasure by fate forever destined to me; An Argus am I, not with hundred eyes but With a thousand burning hearts and all of them on the watch. Pray, do avoid to sail on the blue-sea With that cold and dark lady, all hypocrisy; The thoughts assailing me will haunt your trace, Will tempests stir and cause your boat to founder: ’Cause I love thou with hatred as thou be; Not even with the Lord do I share thee. |
| Vasile Voiculescu | traducere de Margareta Sterian |