| “O thou, whase lamentable face Appears to mourn my woefu’ case! My dying words attentive hear, An’ bear them to my Master dear. “Tell him, if e’er again he keep As muckle gear as buy a sheep— |
O, curgi tu lacrimă pe nas, Tu vers, fă-i jalnic parastas Căci bardul e la greu impas Şi leacuri nu-s… Sărmana Maillie, jalnic ceas! S-a stins, s-a dus… |
| Sweet day, so cool, so calm, so bright, The bridal of the earth and sky; The dew shall weep thy fall to-night, For thou must die. |
Suavă zi, ce luminezi Nuntirea între lut şi nori, Te-o plânge roua din livezi, Căci ai să mori, |
| Sweet rose, whose hue angry and brave Bids the rash gazer wipe his eye; Thy root is ever in its grave, And thou must die. |
Suav măceş, ce cu-al tău chip Îi umileşti pe privitori, Ţi-ngropi tulpina în nisip, Căci şi tu mori. |
| Sweet spring, full of sweet days and roses, A box where sweets compacted lie; My music shows ye have your closes, And all must die. |
Suav april, tezaur plin De zile line şi de floare, Prin viersu-mi cânt şi-al tău declin, Căci totul moare. |
| Only a sweet and virtuous soul, Like season’d timber, never gives; But though the whole world turn to coal, Then chiefly lives. |
Virtutea doar, din inimi bune, Ca lemnul trainic, n-o pieri, Ci, chiar când lumi vor fi tăciune, Va dăinui. |
| George Herbert | traducere de Tudor Dorin |
| Farewell to the Highlands, farewell to the North, The birth-place of Valour, the country of Worth; Wherever I wander, wherever I rove, The hills of the Highlands for ever I love. |
Mi-e inima-n munţi, în largile zări, În munţi, după cerbi, pe înalte cărări, După cerbi, după ciute, pe vârfuri de stei, Mi-e inima-n inima munţilor mei! |
| Chorus.-My heart’s in the Highlands, my heart is not here, My heart’s in the Highlands, a-chasing the deer; Chasing the wild-deer, and following the roe, My heart’s in the Highlands, wherever I go. |
Rămâneţi cu bine, voi munţi scoţieni, Meleaguri cu vajnici şi vrednici munteni; Oriunde mă vântur prin lume pribeag, Pământul acesta mi-i pururea drag! |
| Farewell to the mountains, high-cover’d with snow, Farewell to the straths and green vallies below; Farewell to the forests and wild-hanging woods, Farewell to the torrents and loud-pouring floods. |
Cu bine, culmi albe, culmi neprihănite, Cu bine, vâlcele şi văi înverzite, Cu bine, păduri aninate pe stânci, Cu bine, voi tainice iezere-adânci! |
| Robert Burns | traducere de Dan Duţescu |
| When lovely woman stoops to folly, And finds too late that men betray, What charm can sooth her melancholy, What art can wash her guilt away? |
Când fata faima şi-o întină Aflând (târziu!) că „ei” înşală, Ce leac aleanu-i mai alină? Ce vrajă lacrima-i mai spală? |
| The only art her guilt to cover, To hide her shame from every eye, To give repentance to her lover, And wring his bosom—is to die. |
Un singur leac e de folos Spre a se-ascunde de ocară; Sădind căinţă-n păcătos, Strivindu-i sufletul – să moară. |
| Oliver Goldsmith | traducere de Tudor Dorin |
| Mary! I want a lyre with other strings, Such aid from Heaven as some have feign’d they drew, An eloquence scarce given to mortals, new And undebased by praise of meaner things; That ere through age or woe I shed my wings, I may record thy worth with honour due, In verse as musical as thou art true, And that immortalizes whom it sings: But thou hast little need. There is a Book By seraphs writ with beams of heavenly light, On which the eyes of God not rarely look, A chronicle of actions just and bright— There all thy deeds, my faithful Mary, shine; And since thou own’st that praise, I spare thee mine. |
Marie! Vreau o liră mai subţire, Un har ceresc ce-l au (s-ar zice) unii, Şi-un verb dibaci şi nou, ce-ades dat nu ni-i, Prea nobil ca mici teme să-l inspire, Spre-a scri, cât nu simt încă istovire, Întregul preţ al tău cu viersul strunii, În stih mai scum ca laurii cununii, Ce-aduce proslăvitei nemurire. Dar trebuinţă n-ai: o carte este Ce stă sub ochii Bunului-părinte, De îngeri scrisă cu lumini celeste, Letopiseţ al vieţii tale sfinte – În ea străluci curata mea Marie; Mai nalt elogiu, deci, eu n-am cum scrie… |
| William Cowper | traducere de Tudor Dorin |
| When Love with unconfinèd wings Hovers within my Gates, And my divine Althea brings To whisper at the Grates; When I lie tangled in her hair, And fettered to her eye, The Gods that wanton in the Air, Know no such Liberty. |
Când, cu largi aripi, dragostea Ocol dă porţii mele Purtând pe-Altheea, zeea mea, Să-mi plângă la zăbrele; Când ochii şi cosiţa ei Parcă-n cătuşi m-ar ţine, Nici zvânturaţii rândunei Mai slobozi nu-s ca mine. |
| When flowing Cups run swiftly round With no allaying Thames, Our careless heads with Roses bound, Our hearts with Loyal Flames; When thirsty grief in Wine we steep, When Healths and draughts go free, Fishes that tipple in the Deep Know no such Liberty. |
Cât pe-al Tamisei curs, rotiş Plutind, pot să se scalde A noastre frunţi fără de griji, A noastre inimi calde; Când, ca să uit de chin, mănânc, Sorb vin şi-mi este bine, Nici peştii şoltici din adânc Mai slobozi nu-s ca mine. |
| When (like committed linnets) I With shriller throat shall sing The sweetness, Mercy, Majesty, And glories of my King; When I shall voice aloud how good He is, how Great should be, Enlargèd Winds, that curl the Flood, Know no such Liberty. |
Când, ca florintele captiv, Cânta-voi tare eu Ce falnic, dulce, milostiv Şi mare-i craiul meu; Când nalt striga-voi cât de blând Şi cât de slavă plin e, Nici vântul, valuri ondulând, Mai slobod nu-i ca mine. |
| Stone Walls do not a Prison make, Nor Iron bars a Cage; Minds innocent and quiet take That for an Hermitage. If I have freedom in my Love, And in my soul am free, Angels alone that soar above, Enjoy such Liberty. |
Nici muri de piatră, nici zăbrea Nu fac o puşcărie; Cei fără vini stau calmi în ea Ca pustincu-n chilie; De-s liber doamna să-mi ador Şi gânduri am senine, Doar îngerii zbucnind în zbor Mai liberi sunt ca mine. |
| Richard Lovelace | traducere de Tudor Dorin |
© 2026 blog.ro-en.ro