27 iul.
„The Ecstasy” de John Donne
| Where, like a pillow on a bed, A pregnant bank swell‘d up, to rest The violet‘s reclining head, Sat we two, one another‘s best. |
Acolo unde, ca o pernă-n pat, Poiana se umfla pentru-a susține Al purei violete cap plecat, Unul comoară celuilalt, cu tine |
| Our hands were firmly cemented By a fast balm, which thence did spring ; Our eye-beams twisted, and did thread Our eyes upon one double string. |
Eram întins. Unite-ntr-un balsam Curgând din ele, mâinile în pace Și ochii, împreună, ni-i lăsam Pe-un fir unic pe care fusu-l toarce, |
| So to engraft our hands, as yet Was all the means to make us one ; And pictures in our eyes to get Was all our propagation. |
Acest altoi de mâini era, acum, Singurul mod al nostru de-a fi una, Iar chipurile-n ochi, născând ca-n fum, Unicul mod de a procrea într-una. |
| As, ‘twixt two equal armies, Fate Suspends uncertain victory, Our souls—which to advance their state, Were gone out—hung ‘twixt her and me. |
Cum Soarta, între două mari oștiri, Întârzie nesigura izbândă, (Ieșind din trupuri, pentru convorbiri) Stăteau a noastre suflete la pândă. |
| And whilst our souls negotiate there, We like sepulchral statues lay ; All day, the same our postures were, And we said nothing, all the day. |
Și-n timp ce ele discutau, noi doi Zăceam ca niște statui pe morminte; O zi am stat așa, iar între noi N-au fluturat, cât a fost zi, cuvinte. |
| If any, so by love refined, That he soul‘s language understood, And by good love were grown all mind, Within convenient distance stood, |
Iar dacă cineva, deprins de-Amor A sufletelor limbă a-nțelege, Și, transformat de dragoste-n ușor, Pur spirit, ar fi dat pe-acolo-a trece, |
| He—though he knew not which soul spake, Because both meant, both spake the same— Might thence a new concoction take, And part far purer than he came. |
(Chiar neștiind ce suflet a vorbit, Căci ele-n gând și grai la fel arată) Mai împlinit în sine-ar fi pornit Și mult mai pur decât a fost vreodată. |
| This ecstasy doth unperplex (We said) and tell us what we love ; We see by this, it was not sex ; We see, we saw not, what did move : |
Acest extaz (ziceam) ne-a arătat Tot ce iubim, ne-a scos din neștiință; Vedeam că sexul nu era chemat, Vedeam că n-am văzut ce ia ființă: |
| But as all several souls contain Mixture of things they know not what, Love these mix‘d souls doth mix again, And makes both one, each this, and that. |
Ci, precum știm de-un singur suflet că I-amestec de puteri ascunse nouă, Iubirea sufletele-amestecă, Din două face unul, dar sunt două. |
| A single violet transplant, The strength, the colour, and the size— All which before was poor and scant— Redoubles still, and multiplies. |
Mutați o violetă-n alt pământ: Culoare, forță, talie (ah, câte Boleau, până acum, sărace-n vânt) Țâșnesc și se-nmulțesc, mai hotărâte. |
| When love with one another so Interanimates two souls, That abler soul, which thence doth flow, Defects of loneliness controls. |
Când dragostea însuflețește-așa Un suflet cu-altul, sufletul cel mare, Născut din ele, va împlătoșa Cusururile vechi din fiecare. |
| We then, who are this new soul, know, Of what we are composed, and made, For th‘ atomies of which we grow Are souls, whom no change can invade. |
Noi deci, un suflet nou acum fiind, Știm ce suntem și știm ce ne compune, Căci elementele ce-n noi se prind Sunt suflete, și nu au stricăciune. |
| But, O alas ! so long, so far, Our bodies why do we forbear? They are ours, though not we ; we are Th‘ intelligences, they the spheres. |
Dar vai! de ce uitarăm amândoi De trupurile noastre, în tăcere? Sunt ale noastre, chiar de nu sunt noi; Noi suntem duhuri, ele ne sunt sfere. |
| We owe them thanks, because they thus Did us, to us, at first convey, Yielded their senses‘ force to us, Nor are dross to us, but allay. |
Datornici le suntem, căci ele-ntâi Nouă pe noi ne-au deșteptat, ca straje; Ne-au dat puteri și simțuri – căpătâi; Nu drojdie ne sunt, ci aliaje. |
| On man heaven‘s influence works not so, But that it first imprints the air ; For soul into the soul may flow, Though it to body first repair. |
Numai lăsându-și urma-n aer blând Ne țese Cerul soartă și răsuflet: Așa și sufletul, numai trecând Pe calea trupului, se varsă-n suflet. |
| As our blood labours to beget Spirits, as like souls as it can ; Because such fingers need to knit That subtle knot, which makes us man ; |
Cum sângele-ar vrea spirite să dea Asemeni sufletelor de curate, Căci nodul omenesc, a se-nnoda, Numai cu-atare degete se poate, |
| So must pure lovers‘ souls descend To affections, and to faculties, Which sense may reach and apprehend, Else a great prince in prison lies. |
Așa un suflet pur de-ndrăgostiți Coboară la pasiuni, la calde danțuri, De simțurile lor înlănțuiți. Altfel, un mare Prinț rămâne-n lanțuri. |
| To our bodies turn we then, that so Weak men on love reveal‘d may look ; Love‘s mysteries in souls do grow, But yet the body is his book. |
Deci, înapoi la trupuri, biet norod, Numai așa de dragoste ai parte. Taina iubirii-n suflete dă rod, Dar totuși trupu-i poartă marea carte. |
| And if some lover, such as we, Have heard this dialogue of one, Let him still mark us, he shall see Small change when we‘re to bodies gone. |
Dacă-un iubit, ca noi, va asculta Acest cuvânt al unuia, sub astre, Să fie-atent: abia ne vom schimba, Când vom ajunge-n trupurile noastre. |
| John Donne | traducere de Ştefan Augustin Doinaş |