02 mart.
„The Passing Strange” de John Masefield
| Out of the earth to rest or range Perpetual in perpetual change, The unknown passing through the strange. |
Din glie în colindă ori popas, Perpetuă schimbare, iute pas, Ocultul fără chip şi fără glas. |
| Water and saltness held together To tread the dust and stand the weather, And plough the field and stretch the tether, |
Apă şi sare strânse împreună, Să calce ţărna, geamă sub furtună, Să are câmpul, nou hotar să pună; |
| To pass the wine-cup and be witty, Water the sands and build the city, Slaughter like devils and have pity, |
Să-nchine cupa şi isteţ să fie, Să-nalţe urbea, ude cea pustie, Să tot ucidă, mila iar s-o ştie; |
| Be red with rage and pale with lust, Make beauty come, make peace, make trust, Water and saltness mixed with dust; |
Când furios, când cu porniri lumeşti, Mândreţi să nască, pace la fereşti, Apă şi sare, pulberi pământeşti; |
| Drive over earth, swim under sea, Fly in the eagles secrecy, Guess where the hidden comets be; |
Mânând pe creste, înotând în mare, Zburând ca vulturii-n ascunsa zare, Aflând şi a cometelor cărare; |
| Know all the deathy seeds that still Queen Helens beauty, Caesars will, And slay them even as they kill; |
Mortalele sămânţe cunoscând Ce l-au trimis pe Cezar în mormânt, Iară Elenei nurii i-au răsfrânt; |
| Fashion an altar for a rood, Defile a continent with blood, And watch a brother starve for food: |
Faci un altar pentru acel ce plânge, Vezi cum se-neacă-un continent în sânge, Şi fratele de foame cum se stinge; |
| Love like a madman, shaking, blind, Till self is burnt into a kind Possession of another mind; |
Iubeşti frenetic, tremuri orb, cu febră, Până te scurgi din palida-ţi algebră În spirit nou, pe vechea ta vertebră; |
| Brood upon beauty, till the grace Of beauty with the holy face Brings peace into the bitter place; |
Reflecţi la ce-i frumos, la mândrul har Cu chip de înger şi de avatar Ce întronează pacea pe amar; |
| Prove in the lifeless granites, scan The stars for hope, for guide, for plan; Live as a woman or a man; |
Cerci în granituri, stelele scrutezi Să speri, să plănuieşti, să navighezi; În gene, gen şi gintă te formezi; |
| Fasten to lover or to friend, Until the heart break at the end: The break of death that cannot mend; |
Te sprijini de amoruri şi amici, Până ţi-e inima fărâme mici: Din braţul morţii nu te mai ridici; |
| Then to lie useless, helpless, still, Down in the earth, in dark, to fill The roots of grass or daffodil. |
Şi zaci apoi, netrebnic, inutil, În miezul beznei, în pământul vil, Să suga iarba sucul tău fertil; |
| Down in the earth, in dark, alone, A mockery of the ghost in bone, The strangeness, passing the unknown. |
Şi se-nfiripă, jos, sub arătură, O arătare, duh-caricatură, Misterul traversând enigma pură. |
| Time will go by, that outlasts clocks, Dawn in the thorps will rouse the cocks, Sunset be glory on the rocks: |
Şi-or trece ani, şi ere-ntregi or trece, Şi ape-or curge, ape or să sece, Şi soarele pe sine s-o întrece; |
| But it, the thing, will never heed Even the rootling from the seed Thrusting to suck it for its need. |
Dar el, ocultul, nu va lua in seamă Vlăstarul care-l suge fără teamă, Nimic din jur, din pământeasca vamă. |
| Since moons decay and suns decline, How else should end this life of mine? Water and saltness are not wine. |
Când lune pier şi sori se sting deplin, Sfârşindu-mi viaţa, eu ce să devin? Apa cu sare nu se face vin. |
| But in the darkest hour of night, When even the foxes peer for sight, The byre-cock crows; he feels the light. |
Dar când e miezul nopţii-ntunecate, Când bâjbâie şi vulpile roşcate, Cocoşul ţipă; raza îi răzbate. |
| So, in this water mixed with dust, The byre-cock spirit crows from trust That death will change because it must; |
Aşa, în colbul înmulţit cu apă, Ajunge şi cocoşul să priceapă Că de schimbare nici chiar moartea scapă; |
| For all things change, the darkness changes, The wandering spirits change their ranges, The corn is gathered to the granges. |
Toate se schimbă, toate se transformă, Stafia care bântuie informă, Porumbul mic, şi bezna cea enormă. |
| The corn is sown again, it grows; The stars burn out, the darkness goes; The rhythms change, they do not close. |
Porumbul din grânar e replantat, Stele se sting, dar ceru-i luminat, Doar ritmu-i altul, lucrul n-a-ncetat. |
| They change, and we, who pass like foam, Like dust blown through the streets of Rome, Change ever, too; we have no home, |
Iar noi, ce dăinuim cât spuma, Cât florile când cade bruma, Sălaş n-avem, pribegi ni-s numa, |
| Only a beauty, only a power, Sad in the fruit, bright in the flower, Endlessly erring for its hour, |
Un strop de frumuseţe şi putere, Cu fructul trist, cu floarea dulce miere, În goană dupa umbre şi himere, |
| But gathering, as we stray, a sense Of Life, so lovely and intense, It lingers when we wander hence, |
Dar, pas cu pas, se-adună-n noi un sens, Un simţ al Vieţii, intim şi intens, Ce stăruie, chiar după ea, imens, |
| That those who follow feel behind Their backs, when all before is blind, Our joy, a rampart to the mind. |
Încât urmaşii simt, dinspre morminte, Acest extaz al nostru, pur, fierbinte, De neînfrânt acest castel în minte. |
| John Masefield | traducere de Paul Abucean |