11 nov.
„Sonet XLI” de William Shakespeare
| Those pretty wrongs that liberty commits When I am sometime absent from thy heart, Thy beauty and thy years full well befits, For still temptation follows where thou art. |
Măruntele păcate-n care cade inima ta, de-o părăsesc o clipă, li-s pe măsura anilor tăi poate, ispitele când te urmează-n pripă. |
| Gentle thou art, and therefore to be won; Beauteous thou art, therefore to be assailed; And when a woman woos, what woman’s son Will sourly leave her till he have prevailed? |
Eşti nobil, deci eşti prada cea de seamă, frumos, stârneşti asalturile numa’ şi ce bărbat dacă muierea-l cheamă o va lăsa fără să-şi facă suma? |
| Ay me, but yet thou mightst my seat forbear, And chide thy beauty and thy straying youth, Who lead thee in their riot even there Where thou art forced to break a two-fold troth: |
Vai mie! -ai fi putut să-mi uiţi conacul să-ţi mustri frumuseţea şi-acel farmec ce te-a mânat într-ânsul să-ţi faci veacul şi-ajunse două jurăminţi să darme: |
| Hers, by thy beauty tempting her to thee, Thine, by thy beauty being false to me. |
Al ei, prin vraja împlinind ispite al tău, prin vraja care mă ucide… |
| William Shakespeare | traducere de Gheorghe Tomozei |