24 mai
Metafore
Exemple concrete în poezie
29 mai
„Romance” de Robert Louis Stevenson
| I will make you brooches and toys for your delight Of bird-song at morning and star-shine at night. I will make a palace fit for you and me Of green days in forests and blue days at sea. |
Ca să te-alint ți-aș face mărgele și inele, În zori din ciripituri și noaptea din stele… Castelul ți-aș face din orele noastre Viu-verzi în pădure, la mare-albastre. |
| I will make my kitchen, and you shall keep your room, Where white flows the river and bright blows the broom, And you shall wash your linen and keep your body white In rainfall at morning and dewfall at night. |
Prin lunci când grozama dă-n floare, vom sta În cuhnie eu, tu în camera ta, Spăla-îți-vei straiul, și trupul, și fața Ca roua de noapte, cu ploi, dimineața. |
| And this shall be for music when no one else is near, The fine song for singing, the rare song to hear! That only I remember, that only you admire, Of the broad road that stretches and the roadside fire. |
Și muzică vom face, când nu-s prin preajmă mulți: Un cânt nalt, să-l viersuri, un cânt pur s-asculți! acestea-ți ce-ți jindui, din cât țin eu minte, La focul din margini de cale ce lungă se-ntinde. |
| Robert Louis Stevenson | traducere de Tudor Dorin |
13 mart.
„The Female of the Species” de Rudyard Kipling
| When the Himalayan peasant meets the he-bear in his pride, He shouts to scare the monster, who will often turn aside. But the she-bear thus accosted rends the peasant tooth and nail. For the female of the species is more deadly than the male. |
Când dă ochi cu ursul zdravăn veun sătean din Himalaya, Chiuie… şi-ades pe monstru îl alungă hărmălaia. Dar când dă peste ursoaică, moare rupt de colţ şi gheară, Căci nu masculul, femela speciilor e mai fiară. |
06 mart.
„When the Hounds of Spring” de Algernon Charles Swinburne
| When the hounds of spring are on winter’s traces, The mother of months in meadow or plain Fills the shadows and windy places With lisp of leaves and ripple of rain; And the brown bright nightingale amorous Is half assuaged for Itylus, For the Thracian ships and the foreign faces, The tongueless vigil, and all the pain. |
Pe urmele iernii când vara ogarii şi-aţine, Atunci mamei lunilor prinde a-i place Ca pajişti, hăţişuri şi câmpuri de viscole pline În freamăt de foi şi de ploi să îmbrace; Iar galeşa privighetoare şi-astâmpără-n parte Canonul stârnit de-a lui Itylus moarte, Iscodirea tăcută a feţelor cele străine Şi-a navelor trace. |
| Come with bows bent and with emptying of quivers, Maiden most perfect, lady of light, With a noise of winds and many rivers, With a clamor of waters, and with might; Bind on thy sandals, O thou most fleet, Over the splendor and speed of thy feet; For the faint east quickens, the wan west shivers, Round the feet of the day and the feet of the night. |
Vino cu arce-ncordate şi doldora tolbe, Fecioară Fără cusur, domnind pe-a luminii imperii Cu zvon de vânt vino şi râuri dând pe dianafară, Cu larmă de ape, stăpâna puterii! O, tu cea mai sprintenă zee, înnoadă sandale Peste splendoarea gleznelor iuţi ale tale, Căci zorii se-aprind şi palul amurg se-nfioară Lângă picioarele zilei şi cele-ale serii. |
| Where shall we find her, how shall we sing to her, Fold our hands round her knees, and cling? O that man’s heart were as fire and could spring to her, Fire, or the strength of the streams that spring! For the stars and the winds are unto her As raiment, as songs of the harp-player; For the risen stars and the fallen cling to her, And the southwest-wind and the west-wind sing. |
Unde afla-o-vom, cum vom cânta pentru ea, Şi cum să-i cuprindem genunchii cu palmele oare? De-ar fi inima omului faclă întinsă spre ea, Faclă sau zvâcnet de apă înalt ţăşnitoare! Căci stele şi vânt i-as precum un veşmânt, Cum şi tropii harpistului straie îi sunt; Căci stelele noi sau căzute se-anină pe ea, Iar vântul de sud şi de vest îi înalţă tropare. |
| For winter’s rains and ruins are over, And all the season of snows and sins; The days dividing lover and lover, The light that loses, the night that wins; And time remember’d is grief forgotten, And frosts are slain and flowers begotten, And in green underwood and cover Blossom by blossom the spring begins. |
Căci ploile-au stat, dispar ale iernii ruine Şi vremea nămeţilor cea ticăloasă, Şi zile ce-i fac pe ibovnici să se dezbine, Prea scurte amiezi, nopţi ce tot mai grele apasă; Uitate sunt azi suvenirile vremii posace, Nimic nu mai degeră, mugurul floare desface, Iar crângul e verde, şi iată că vine Din boboc în boboc primăvara frumoasă. |
| The full streams feed on flower of rushes, Ripe grasses trammel a travelling foot, The faint fresh flame of the young year flushes From leaf to flower and flower to fruit; And fruit and leaf are as gold and fire, And the oat is heard above the lyre, And the hoofed heel of a satyr crushes The chestnut-husk at the chestnut-root. |
Trestia-n floare gârlele pline hrăneşte, Ierburi în pârg lănţuiesc pe drumeţ de picioare, Slaba văpaie a noului an se-nteţeşte Din frunze în flori şi în poame din floare; Frunza şi rodul ca focul şi auru-s rude; Trişca de-ovăz mai tare ca lira se-aude; Şi-asculţi copitatul câlcâi de satir cum striveşte Coji de castane-n cărare. |
| And Pan by noon and Bacchus by night, Fleeter of foot than the fleet-foot kid, Follows with dancing and fills with delight The Mænad and the Bassarid; And soft as lips that laugh and hide The laughing leaves of the trees divide, And screen from seeing and leave in sight The god pursuing, the maiden hid. |
Şi, ziua, Pan – Bachus în faptul serii, Mai iuţi ca iezii repezi din copite, Alungă, încântându-le, puzderii Şi de Menade şi de Bassaride: Şi, moi ca nişte buze mori râzând, Cad frunze-n rarişti, vesele – pe rând Dezvăluind şi ascuzând vederii, Zeul strârnit, fecioarele pitite. |
| The ivy falls with the Bacchanal’s hair Over her eyebrows, hiding her eyes; The wild vine slipping down leaves bare Her bright breast shortening into sighs; The wild vine slips with the weight of its leaves, But the berried ivy catches and cleaves To the limbs that glitter, the feet that scare The wolf that follows, the fawn that flies. |
Cad iederi şi-al Bacantei păr umbros, Peste sprâncene, ochiul tăinuindu-l, Iar curpeni albi, când lunecă în jos, Îi dezgolesc sâni lucii ca argintul; Se-nclină clematita grea de foi Şi iederi sub povara poamei noi, Şi-agaţă de piciorul lor spăimos Fugaciul faun, lupul urmărindu-l. |
| Algernon Charles Swinburne | traducere de Tudor Dorin |
27 feb.
„On the Way to Kew” de William Ernest Henley
| On the way to Kew, By the river old and gray, Where in the Long Ago, We laughed and loitered so, I met a ghost to-day, A ghost that told of you – A ghost of old replies And sweet, inscrutable eyes Coming up from Richmond As you used to do. |
Pe drumul spre Kew, Pe malul bătrânului râu cenuşiu Pe unde-n Demultul Demult Hoinăream şi râdeam amândoi, Astăzi o umbră am întâlnit, Şi-am stat s-o ascult, O umbră care de tine spunea, Dându-mi în şoaptă răspuns, Cu ochi dulci, de nepătruns Care din Richmond venea către Kew, Aşa cum veneai altădată şi tu. |
| By the river old and gray, The enchanted Long Ago Murmured and smiled anew. On the way to Kew, March had the laugh of May, The bare boughs looked aglow, And old immortal words Sang in my breast like birds, Coming up from Richmond As I used with you. |
Pe malul bătrânului râu cenuşiu, Demultul Demult cel de vrajă Murmura şi zâmbea iaraşă zglobiuu, Pe drumul spre Kew, Martie-avea râsul lui Mai, Flori vii izbucneau pe golaşe tulpine, Şi toate cuvintele nemuritoare Păsări în pieptu-mi erau, cântătoare, Cum veneam dinspre Richmond Ca pe vremuri cu tine. |
| With the life of Long Ago Lived my thought of you. By the river old and gray Flowing his appointed way As I watched I knew What is good to know – Not in vain, not in vain, Shall I look for you again Coming up from Richmond On the way to Kew. |
Cu zilele din Demultul Demult S-a hrănit gândul meu despre tine. Pe malul bătrânului râu cenuşiu Ce curge pe-acelaşi făgaş cunoscut, Aşa cum priveam, am ştiut Ce-mi face atâta de bine să ştiu: Nu-n zadar, nu-n zadar Căutate-voi iarăşi şi iar, Venind dinspre Richmond Pe drumul spre Kew. |
| William Ernest Henley | traducere de Dan Duţescu |
06 feb.
„Star-Talk” de Robert Graves
| ‘Are you awake, Gemelli, This frosty night?’ ‘We’ll be awake till reveillé, Which is Sunrise,’ say the Gemelli, ‘It’s no good trying to go to sleep: If there’s wine to be got we’ll drink it deep, But rest is hopeless to-night, But rest is hopeless to-night.’ |
– Mai stați de veghe, Gemeni, În seara asta rece? – Mai stăm, lal noapte-asemeni Și-n zori, spun cei doi gemeni, Să ne culcăm nu are rost; Vin de-am avea, n-am ține post, E-o noapte-n care somnul trece, E-o noapte-n care somnul trece. |