07 sept.
„A Poison Tree” de William Blake
| I was angry with my friend: I told my wrath, my wrath did end. I was angry with my foe: I told it not, my wrath did grow. |
Pe-un prieten eu m-am mâniat: Mi-am spus durerea, m-a lăsat. M-am mâniat pe un duşman: N-am spus-o, a crescut avan. |
| And I watered it in fears Night and morning with my tears, And I sunned it with smiles And with soft deceitful wiles. |
Şi am udat-o tot cu groază, Cu lacrimi am ţinut-o trează; Şi-am însorit-o cu zâmbiri, Şi cu viclene uneltiri. |
| And it grew both day and night, Till it bore an apple bright, And my foe beheld it shine, And he knew that it was mine, – |
Şi-atât de mult crescu cumplita, Încât un mândru măr rodit-a; Şi-al meu duşman, zărindu-mi-l Pe creangă sus, veni tiptil, |
| And into my garden stole When the night had veiled the pole; In the morning, glad, I see My foe outstretched beneath the tree. |
Furiş, în miezul nopţii-adânce, La mărul meu, ca să mi-l mânce; Şi-n zori, ferice sunt cât zece Să-l văd sub pom, întins şi rece. |
| William Blake | traducere de Paul Abucean |