29 nov.

„Invictus” de William Ernest Henley

Out of the night that covers me,
Black as the pit from pole to pole,
I thank whatever gods may be
For my unconquerable soul.
Din bezna fără de hotar
Ce mă-mpresoară pe pământ,
Eu, căror zei or fi, dau har
Pentru-al meu cuget neînfrânt.
In the fell clutch of circumstance
I have not winced nor cried aloud.
Under the bludgeonings of chance
My head is bloody, but unbowed.
În cruntă gheara-mprejurării
Nici n-am icnit, nici n-am ţipat.
Sub bâtele-ntâmplării, capul
Îmi sângeră, dar neplecat.
Beyond this place of wrath and tears
Looms but the Horror of the shade,
And yet the menace of the years
Finds and shall find me unafraid.
Prin ciudă, lacrimi, suferinţă
Mijeşte Groaza umbrelor,
Ci anii ce mă ameninţă
Mă află tot netemător.
It matters not how strait the gate,
How charged with punishments the scroll,
I am the master of my fate,
I am the captain of my soul.
Cu fapte bune şi mai rele
Răbojul mi-e crestat mereu,
Dar sunt stăpânul sorţii mele:
Cârmaciul sufletului meu.
William Ernest Henley traducere de Dan Duţescu

Adauga un comentariu!



Alte articole pe subiecte similare

© 2024 blog.ro-en.ro