19 oct.
Proud Maisie is in the wood,
Walking so early;
Sweet Robin sits on the bush,
Singing so rarely. |
Pe mândră Maisie o cam prind
Prin codru zorii;
Plăcut se-aud ciripăind
Prin crengi prigorii. |
„Tell me, thou bonny bird,
When shall I marry me?”—
„When six braw gentlemen
Kirkward shall carry ye.” |
„Au când m-oi mărita,
Ia spuneţi, păsărici?”
„La schit când te-or purta
Opt domni voinici!” |
„Who makes the bridal bed,
Birdie, say truly?”—
„The gray-headed sexton
That delves the grave duly. |
„Dar pat de nuntă cine
Mi-aşterne, cum şi când?”
„Groparul sur ce vine
Să sape gropi, curând. |
„The glowworm o’er grave and stone
Shall light thee steady;
The owl from the steeple sing,
‘Welcome, proud lady.'” |
Mere pe lespede-ţi va arde
La cap un licurici;
Din turlă buha-ţi va cânta
‘Bine-ai venit aici’.” |
| Walter Scott |
traducere de Tudor Dorin |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
05 oct.
Past ruin’d Ilion Helen lives,
Alcestis rises from the shades;
Verse calls them forth; ‘tis verse that gives
Immortal youth to mortal maids. |
Ruină-i Troia, dar Elena-i vie,
Alcesta dintre umbre, e în floare,
Căci versul dăruieşte tinereţe
Eternă muritoarelor fecioare. |
Soon shall Oblivion’s deepening veil
Hide all the peopled hills you see,
The gay, the proud, while lovers hail
These many summers you and me. |
Curând Uitarea-şi va aşterne vălul
Peste coline mândre, muşuroi
De oameni veseli! Dar îndrăgostiţii
Îşi vor aduce-aminte-n veac de noi. |
| Walter Savage Landor |
traducere de Leon Leviţchi |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
28 sept.
I have had playmates, I have had companions,
In my days of childhood, in my joyful school-days–
All, all are gone, the old familiar faces. |
Ortaci de joc aveam şi-aveam tovarăşi
În anii prunci, în cei voioşi de şcoală –
Toţi, duşi sunt toţi, cei mie scumpi cândva. |
I have been laughing, I have been carousing,
Drinking late, sitting late, with my bosom cronies–
All, all are gone, the old familiar faces. |
Am fost hazliu, am fost petrecăreţ,
Beam până-n zori, stam mult cu dragi meseni –
Toţi, duşi sunt toţi cei mie scumpi cândva. |
I loved a Love once, fairest among women:
Closed are her doors on me, I must not see her–
All, all are gone, the old familiar faces. |
Iubeam, pe vremi, o Fată, stea-ntre fete:
Mi-e-nchisă poarta ei, s-o văd nu-i chip –
Toţi, duşi sunt toţi, cei mie scumpi cândva. |
I have a friend, a kinder friend has no man:
Like an ingrate, I left my friend abruptly;
Left him, to muse on the old familiar faces. |
Aveam un prieten, blând cum nimeni n-are:
Ca un ingrat, deodat’ m-am rupt de el;
M-am rupt, visând la cei prea scumpi cândva. |
Ghost-like I paced round the haunts of my childhood,
Earth seem’d a desert I was bound to traverse,
Seeking to find the old familiar faces. |
Strigoi, trec iar pe unde-am fost copil;
Pustiu e parcă locul ce-l colind,
Pândind să dau de cei prea scumpi cândva. |
Friend of my bosom, thou more than a brother,
Why wert not thou born in my father’s dwelling?
So might we talk of the old familiar faces– |
Prieten cald, mai mult decât un frate,
De ce nu te-ai născut în casa tatei?
Puteam vorbi de cei prea scumpi cândva. |
How some they have died, and some they have left me,
And some are taken from me; all are departed–
All, all are gone, the old familiar faces. |
Unii-au murit, mă părăsiră alţii
Sau alţii mi-au fost smulşi; deci toţi plecat-au –
Toţi, toţi s-au dus, cei mie scumpi cândva. |
| Charles Lamb |
traducere de Tudor Dorin |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
21 sept.
Scorn not the Sonnet; Critic, you have frown’d,
Mindless of its just honours; with this key
Shakespeare unlock’d his heart; the melody
Of this small lute gave ease to Petrarch’s wound;
A thousand times this pipe did Tasso sound;
With it Camöens sooth’d an exile’s grief;
The Sonnet glitter’d a gay myrtle leaf
Amid the cypress with which Dante crown’d
His visionary brow: a glow-worm lamp,
It cheer’d mild Spenser, call’d from Faery-land
To struggle through dark ways; and when a damp
Fell round the path of Milton, in his hand
The Thing became a trumpet; whence he blew
Soul-animating strains—alas, too few! |
Slăviţi Sonetul; Critica haină
Nu-l preţuie destul; cu el descui
Chiar inima lui Shakespeare; struna lui
Şi rana lui Petrarca o alină;
Mereu i-a fost lui Tasso liră lină,
Iar lui Camöes i-a-mblânzit surghiunul;
Sonetul pentru Dante este unul
Din laurii cununii; e-o lumină
De licurici din Ţara-Zânelor
Chemând pe blândul Spenser spre-a vărsa
Zori limpezi peste bezne; când vreun nor
Pe Milton l-a mâhnit, în mâna sa
Sonetul parcă-i trâmbiţă, măcar
Că – vai! – suna din el aşa de rar! |
| William Wordsworth |
traducere de Tudor Dorin |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
14 sept.
Ianthe! you are call’d to cross the sea!
A path forbidden me!
Remember, while the Sun his blessing sheds
Upon the mountain-heads,
How often we have watcht him laying down
His brow, and dropt our own
Against each other’s, and how faint and short
And sliding the support!
What will succeed it now? Mine is unblest,
Ianthe! nor will rest
But on the very thought that swells with pain.
O bid me hope again!
O give me back what Earth, what (without you)
Not Heaven itself can do—
One of the golden days that we have past,
And let it be my last!
Or else the gift would be, however sweet,
Fragile and incomplete. |
Vrei, Ianthe, să treci marea? te îmbie
Cărarea-nchisă mie?
Când soarele se apleca-n înalt
Spre creasta munţilor,
Cum îl vegheam, cum ne-aplecam şi noi
Unul spre celălalt
Şi cât de lunecos era apoi
Sprijinul frunţilor!
Eu unul astăzi reazem n-am decât
Durere şi urât
Şi gânduri înmuiate în amar.
Redă-mi nădejdea iar!
Întoarnă-mi ce, fără făptura ta,
Nici cerul nu îmi poate da:
Încă o zi de aur – ea va fi,
În viaţa-mi, cea din urmă zi.
Altminteri, darul ce-l voi fi primit
N-ar fi desăvârşit. |
| Walter Savage Landor |
traducere de Leon Leviţchi |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
07 sept.
‘Do you remember me? or are you proud?’
Lightly advancing thro’ her star-trimm’d crowd,
Ianthe said, and lookt into my eyes.
‘A yes, a yes, to both: for Memory
Where you but once have been must ever be,
And at your voice Pride from his throne must rise.’ |
„Mă mai cunoşti? Eşi mândru?” Ianthe-mi spuse
Păşind prin lumea ei de stele-apuse
Şi mă privi în ochi. „Mi-aduc aminte
Şi mândru sunt. Unde-ai fost tu-nainte
E Amintirea, veşnic; când vorbeşti,
Mândria-şi lasă hainele crăieşti.” |
| Walter Savage Landor |
traducere de Leon Leviţchi |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!