11 aug.
„Luceafărul” de Mihai Eminescu
| A fost odată ca-n poveşti, A fost ca niciodată, Din rude mari împărăteşti, O prea frumoasă fată. |
Once on a time, as poets sing High tales with fancy laden, Born of a very noble king There lived a wondrous maiden. |
| Şi era una la părinţi Şi mândră-n toate cele, Cum e Fecioara între sfinţi Şi luna între stele. |
An only child, her kinsfolk boon, So fair, imagination faints; As though amidst the stars the moon, Or Mary amidst the saints. |
| Din umbra falnicelor bolţi Ea pasul şi-l îndreaptă Lângă fereastră, unde-n colţ Luceafărul aşteaptă. |
From ‘neath the castle’s dark retreat, Her silent way she wended Each evening to the window-seat Where Lucifer attended. |
| Privea în zare cum pe mări Răsare şi străluce, Pe mişcătoarele cărări Corăbii negre duce. |
And secretly, with never fail, She watched his double race, Where vessels drew their pathless trail Across the ocean’s face. |
| Îl vede azi, îl vede mâni, Astfel dorinţa-i gata; El iar, privind de săptămâni, Îi cade dragă fata. |
And as intent she drank his light, Desire was quickly there; While he who saw her every night Soon fell in love with her. |
| Cum ea pe coate-şi răzima Visând ale ei tâmple De dorul lui şi inima Şi sufletu-i se împle. |
And sitting thus with rested head, Her elbows on the sill, Her heart by youthful fancy led Did with deep longing fill. |
| Şi cât de viu s-aprinde el În orişicare sară, Spre umbra negrului castel Când ea o să-i apară. |
While he, a brilliant shining spark, Glowed always yet more clear Towards the castle tall and dark Where she would soon appear. |
| * | * |
| Şi pas cu pas pe urma ei Alunecă-n odaie, Ţesând cu recile-i scântei O mreajă de văpaie. |
Until one night with shower of rays He slips into her room, As though a strange and silver haze Did round about her loom. |
| Şi când în pat se-ntinde drept Copila să se culce, I-atinge mâinile pe piept, I-nchide geana dulce; |
And when at last the child to rest Upon her sofa lies, He lays her arms across her breast And closes her soft eyes. |
| Şi din oglindă luminiş Pe trupu-i se revarsă, Pe ochii mari, bătând închişi Pe faţa ei întoarsă. |
While where his ray on mirror lands And is upon her couch redrifted, It falls upon her throat and hands And on her face uplifted. |
| Ea îl privea cu un surâs, El tremura-n oglindă, Căci o urma adânc în vis De suflet să se prindă. |
A smile is on her lips it seems; He in the mirror trembles, For smooth his ray glides midst her dreams And round her soul assembles. |
| Iar ea vorbind cu el în somn, Oftând din greu suspină – „O, dulce-al nopţii mele domn, De ce nu vii tu? Vină! |
And while she is in slumber gone She murmurs through her sighs: „Come down to me beloved one, Fair prince of the clear skies. |
| Cobori în jos, luceafăr blând, Alunecând pe-o rază, Pătrunde-n casă şi în gând Şi viaţa-mi luminează!” |
Come down, good Lucifer and kind, O lord of my aspire, And flood my chamber and my mind With your sweetest fire!” |
| El asculta tremurător, Se aprindea mai tare Şi s-arunca fulgerător, Se cufunda în mare; |
And Lucifer beams still more bright To hear her word’s emotion; Then like a comet in its flight Dives down into the ocean. |
| Şi apa unde-au fost căzut În cercuri se roteşte, Şi din adânc necunoscut Un mândru tânăr creşte. |
And where his bolt is lost to view The sea in whirlpool surges, Till out of the unfathomed blue A handsome youth emerges, |
| Uşor el trece ca pe prag Pe marginea ferestei Şi ţine-n mână un toiag Încununat cu trestii. |
Who, leaping off the fretful wave, Lightly through her casement passes; And in his hand he holds a stave Crowned with a wreath of grasses. |
| Părea un tânăr voevod Cu păr de aur moale, Un vânăt giulgi se-ncheie nod Pe umerele goale. |
A prince indeed of royal stock, With heavy hanging golden hair; A purple winding-sheet his smock, Hung round his shoulders bare. |
| Iar umbra feţei străvezii E albă ca de ceară – Un mort frumos cu ochii vii Ce scânteie-n afară. |
A starry glow shines from his eyes, His cheeks are deathly white; A lifeless thing in living guise, A youth born of the night. |
| – „Din sfera mea venii cu greu Ca să-ţi urmez chemarea, Iar cerul este tatăl meu Şi mumă-mea e marea. |
„Down from the spheres do I come Though dreadful the commotion, My father is the vaulted dome, My mother is the ocean. |
| Ca în cămara ta să vin, Să te privesc de-aproape, Am coborât cu-al meu senin Şi m-am născut din ape. |
For I have left my realm to keep Obedience to your command; Born of the zenith and the deep Before you here I stand. |
| O, vin’! odorul meu nespus, Şi lumea ta o lasă; Eu sunt luceafărul de sus, Iar tu să-mi fii mireasă. |
O come, fair child of royal birth, Cast this your world aside, For Lucifer has flown to earth To claim you as his bride. |
| Colo-n palate de mărgean Te-oi duce veacuri multe, Şi toată lumea-n ocean De tine o s-asculte.” |
And you will live till time is done In castles built of sky, And all the fish will be your own, And all the birds that fly.” |
| – „O, eşti frumos, cum numa-n vis Un înger se arată, Dară pe calea ce-ai deschis N-oi merge niciodată; |
„O, beautiful you are, good Sire, As but an angel prince could be, But to the course that you desire I never shall agree. |
| Străin la vorbă şi la port, Luceşti fără de viaţă, Căci eu sunt vie, tu eşti mort, Şi ochiul tău mă-ngheaţă.” |
Strange, as your voice and vesture show, I live while you are dead; Your eyes gleam with an icy glow Which fills my soul with dread.” |
| * | * |
| Trecu o zi, trecură trei Şi iarăşi, noaptea, vine Luceafărul deasupra ei Cu razele-i senine. |
One day went past, and went past two, Then o’er the castle dark, Fair Lucifer again to view Shone forth his lustrous spark. |
| Ea trebui de el în somn Aminte să-şi aducă Şi dor de-al valurilor domn De inim-o apucă. |
And scarce his beam waved bright above, Her dreams to him were borne, Her heart again by aching love And cruel longing torn. |
| – „Cobori în jos, luceafăr blând, Alunecând pe-o rază, Pătrunde-n casă şi în gând Şi viaţa-mi luminează!” |
„Come down, good Lucifer and kind, O lord of my aspire, And flood my chamber and my mind With your sweetest fire!” |
| Cum el din cer o auzi, Se stinse cu durere, Iar ceru-ncepe a roti În locul unde piere; |
Now, as he heard her tender cry With pain he fadet out, And lightning flew about the sky, Which wheeled and rocked about; |
| În aer rumene văpăi Se-ntind pe lumea-ntreagă, Şi din a chaosului văi Un mândru chip se-ncheagă; |
Around the earth a lurid glow Poured like a torrent race, Till out of its chaotic flow There grew a human face; |
| Pe negre viţele-i de păr Coroana-i arde pare, Venea plutind în adevăr Scăldat în foc de soare. |
About the head dark wisps of hair Girt with a crown of flame, And through the sun-illumined air Borne up by truth he came. |
| Din negru giulgi se desfăşor Marmoreele braţe, El vine trist şi gânditor Şi palid e la faţă; |
His arms of rounded marble sheen Did ‘neath a cloak of raven show, And sad and thoughtful was his mien And pallid was his brow. |
| Dar ochii mari şi minunaţi Lucesc adânc himeric, Ca două patimi fără saţ Şi pline de-ntuneric. |
Bright eyes he had that seem’d to tell Of strange chimeric bonds; And deep they were as passion’s spell, And dark as moonlit ponds. |
| – „Din sfera mea venii cu greu Ca să te-ascult ş-acuma, Şi soarele e tatăl meu, Iar noaptea-mi este muma; |
„Down from the spheres have I flown, Though terrible my flight; My father wears Apollo’s crown, My mother is the night. |
| O, vin’, odorul meu nespus, Şi lumea ta o lasă; Eu sunt luceafărul de sus, Iar tu să-mi fii mireasă. |
O come, fair child of royal birth, Cast this your world aside, For Lucifer has flown to earth To claim you as his bride. |
| O, vin’, în părul tău bălai S-anin cununi de stele, Pe-a mele ceruri să răsai Mai mândră decât ele.” |
A starry halo from the skies About your hair will fall, And you among the spheres will rise The proudest of them all.” |
| – „O, eşti frumos cum numa-n vis Un demon se arată, Dară pe calea ce-ai deschis N-oi merge niciodată! |
„O, beautiful you are, good Sire, As but a demon prince could be, But to the course of your desire I never shall agree. |
| Mă dor de crudul tău amor A pieptului meu coarde, Şi ochii mari şi grei mă dor, Privirea ta mă arde.” |
You wound me with your crude behest; I dread what you extol; Your heavy eyes, as though possessed, Gleam down into my soul.” |
| – „Dar cum ai vrea să mă cobor? Au nu-nţelegi tu oare, Cum că eu sunt nemuritor, Şi tu eşti muritoare?” |
„But why should I descend to thee ? Far better what I give; My days are all eternity, While you but one hour live.” |
| – „Nu caut vorbe pe ales, Nici ştiu cum aş începe – Deşi vorbeşti pe înţeles, Eu nu te pot pricepe; |
„I would not chosen phrases seek, Nor carefully my world arrange, But though with human mouth you speak, Your speech to me is strange. |
| Dar dacă vrei cu crezământ Să te-ndrăgesc pe tine, Tu te coboară pe pământ, Fii muritor ca mine.” |
Yet if you wish to prove your worth, That I betroth myself to you, Well, then come down to me on earth And be a mortal too.” |
| – „Tu-mi cei chiar nemurirea mea În schimb pe-o sărutare, Dar voi să ştii asemenea Cât te iubesc de tare; |
„You ask my endless life above To barter for a kiss. Aye, I will show how my love, How deep my longing is. |
| Da, mă voi naşte din păcat, Primind o altă lege; Cu vecinicia sunt legat, Ci voi să mă dezlege.” |
My birthright I will fling aside To be reborn of sin, and I Who to all rolling time am tied, Will that great knot untie.” |
| Şi se tot duce… S-a tot dus. De dragu-unei copile, S-a rupt din locul lui de sus, Pierind mai multe zile. |
At which he turned and went away, ‘Midst a cloud of somber pearl, To renounce his birthright from that day For the love of a mortal girl. |
| * | * |
| În vremea asta Cătălin, Viclean copil de casă, Ce împle cupele cu vin Mesenilor la masă, |
About this time, young Cătălin Was a page boy of that house, Who filled the festive cups with wine At feast and royal carouse, |
| Un paj ce poartă pas cu pas A-mpărătesii rochii, Băiat din flori şi de pripas, Dar îndrăzneţ cu ochii, |
And carried high the regal train; A foundling, brought by chance, Born of a humble unknown strain, Though roguish in his glance, |
| Cu obrăjei ca doi bujori De rumeni, bată-i vina, Se furişează pânditor Privind la Cătălina. |
Round-cheeked, like rose-apples red, Mischievous, bright-eyed, He slipped with quick yet stealthy tread To Cătălina’s side. |
| Dar ce frumoasă se făcu Şi mândră, arz-o focul; Ei Cătălin, acu-i acu Ca să-ţi încerci norocul. |
Upon my soul, Queen of romance! Was such a darling ever? Come Cătălin, quick try your chance, For now’s your time or never. |
| Şi-n treacăt o cuprinse lin Într-un ungher degrabă. – „Da’ ce vrei, mări Cătălin? Ia du-t’ de-ţi vezi de treabă.” |
At which he round her waist did twine His arm in sudden wooing. „Behave, you rascal Cătălin, Whatever are you doing ?” |
| – „Ce voi? Aş vrea să nu mai stai Pe gânduri totdeuna, Să râzi mai bine şi să-mi dai O gură, numai una.” |
„By sorrow brooding all the while You would your heart assuage, But better you would turn and smile And kiss just once your page.” |
| – „Dar nici nu ştiu măcar ce-mi ceri, Dă-mi pace, fugi departe – O, de luceafărul din cer M-a prins un dor de moarte.” |
„I know not what your wishes are, Leave me alone, you knave. Ah me ! The longing for that star Will drive me to the grave.” |
| – „Dacă nu ştii, ţi-aş arăta Din bob în bob amorul, Ci numai nu te mânia, Ci stai cu binişorul. |
„If you don’t know, and you would learn How love is set about, Don’t recklessly my teaching spurn, First fairly hear me out. |
| Cum vânătoru-ntinde-n crâng La păsărele laţul, Când ţi-oi întinde braţul stâng Să mă cuprinzi cu braţul; |
As trappers deftly birds pursue With nets among the tree, When I stretch out my arm to you, Slip your arm thus round me. |
| Şi ochii tăi nemişcători Sub ochii mei rămâie… De te înalţ de subţiori Te-nalţă din călcâie; |
Your eyes into my eyes must glow, Nor turn away, nor close; And when I lift you softly, so, Rise gently on your toes. |
| Când faţa mea se pleacă-n jos, În sus rămâi cu faţa, Să ne privim nesăţios Şi dulce toată viaţa; |
And when my face is downwards bent Your face turned up will stay, That we may gaze with sweet intent For ever and a day. |
| Şi ca să-ţi fie pe deplin Iubirea cunoscută, Când sărutându-te mă-nclin, Tu iarăşi mă sărută.” |
While should you wish at last to learn The measure of love’s bliss, When hot my lips on yours do burn Give back again my kiss.” |
| Ea-l asculta pe copilaş Uimită şi distrasă, Şi ruşinos şi drăgălaş, Mai nu vrea, mai se lasă. |
Amused, yet with a girl’s surprise At what the youth acclaimed, She blushed and turned away her eyes, Half willing, half ashamed. |
| Şi-i zise-ncet: – „Încă de mic Te cunoşteam pe tine, Şi guraliv şi de nimic, Te-ai potrivi cu mine… |
„A chatterbox you were since small With overmuch to tell, Yet I had felt, in spite of all, We’d suit each other well.” |
| Dar un luceafăr, răsărit Din liniştea uitării, Dă orizon nemărginit Singurătăţii mării; |
But Lucifer’s slow sailing spark Crept up out of the sea Over the horizon’s arc, Prince of eternity. |
| Şi tainic genele le plec, Căci mi le împle plânsul Când ale apei valuri trec Călătorind spre dânsul; |
And now my wretched heart does bleed, With tears my eyes grow dim, Whene’er I watch the waves that speed Across the sea to him. |
| Luceşte c-un amor nespus Durerea să-mi alunge, Dar se înalţă tot mai sus, Ca să nu-l pot ajunge. |
While he looms with adoring ray My grief to overthrow, Yet ever climbs to heights away Where mortals cannot go. |
| Pătrunde trist cu raze reci Din lumea ce-l desparte… În veci îl voi iubi şi-n veci Va rămânea departe… |
His silver beams that space defy Sadly my watchers are And I shall love him till I die, Yet he be ever far. |
| De-aceea zilele îmi sunt Pustii ca nişte stepe, Dar nopţile-s de-un farmec sfânt Ce-l nu mai pot pricepe.” |
And thus it is the days to me Are drear as desert sand, The nights filled with a mystery I dare not understand…” |
| – „Tu eşti copilă, asta e… Hai ş-om fugi în lume, Doar ni s-or pierde urmele Şi nu ne-or şti de nume, |
„How childish is the way you speak. Come on! Come, lets us run away, That all the world for us shall seek Though no one finds the way. |
| Căci amândoi vom fi cuminţi, Vom fi voioşi şi teferi, Vei pierde dorul de părinţi Şi visul de luceferi.” |
And we shall nothing of this life regret But joyous live and sprightly, Till soon your parents you’ll forget, Nor dream your longings nightly.” |
| * | * |
| Porni luceafărul. Creşteau În cer a lui aripe, Şi căi de mii de ani treceau În tot atâtea clipe. |
Lucifer set out and o’er The sky his wings extended, And million years flew past before As many moments ended. |
| Un cer de stele dedesubt, Deasupra-i cer de stele – Părea un fulger nentrerupt Rătăcitor prin ele. |
A sky of stars above his way, A sky of stars below; As lightning flash midst them astray In one continuous flow. |
| Şi din a chaosului văi, Jur împrejur de sine, Vedea, ca-n ziua cea de-ntâi, Cum izvorau lumine; |
Till round his primal chaos hurled When out of causeless night The first, uplaming dawn unfurled Its miracle of light. |
| Cum izvorând îl înconjor Ca nişte mări, de-a-notul… El zboară, gând purtat de dor, Pân’ piere totul, totul; |
Still further flew he ere the start Of things of form devoid, Spurred by the yearning of his heart, Far back into the void. |
| Căci unde-ajunge nu-i hotar, Nici ochi spre a cunoaşte, Şi vremea-ncearcă în zadar Din goluri a se naşte. |
Yet where he reach’s is not the bourn Nor yet where eye can see; Beyond where struggling time was torn Out of eternity. |
| Nu e nimic şi totuşi e O sete care-l soarbe, E un adânc asemene Uitării celei oarbe. |
Around him there was naught… And still, Strange yearning there was yet, A yearning that all space did fill, As when the blind forget. |
| – „De greul negrei vecinicii, Părinte, mă dezleagă Şi lăudat pe veci să fii Pe-a lumii scară-ntreagă; |
„O, Father God, this knot untie Of my celestial birth, And praised you will be on high And on the rolling earth. |
| O, cere-mi, Doamne, orice preţ, Dar dă-mi o altă soarte, Căci tu izvor eşti de vieţi Şi dătător de moarte; |
The price you ask is little count, Give fate another course, For you are of fair life the fount And of calm death the source. |
| Reia-mi al nemuririi nimb Şi focul din privire, Şi pentru toate dă-mi în schimb O oră de iubire… |
Take back this halo from my head, Take back my starry lour, And give to me, o God, instead Of human love one hour. |
| Din chaos, Doamne,-am apărut Şi m-aş întoarce-n chaos… Şi din repaos m-am născut. Mi-e sete de repaos.” |
Out of the chaos was I wrought, In chaos would I be dispersed, Out of the empty darkness brought, For darkness do I thirst…” |
| – „Hyperion, ce din genuni Răsai c-o-ntreagă lume, Nu cere semne şi minuni Care n-au chip şi nume; |
„Hyperion, o child divine, Don’t thus your state disclaim, Nor ask for miracle, nor sign That has nor sense nor name. |
| Tu vrei un om să te socoţi, Cu ei să te asameni? Dar piară oamenii cu toţi, S-ar naşte iarăşi oameni. |
You wish to be of man a son, To be a star you scorn; But men quick perish every one, And men each day are born. |
| Ei doar au stele cu noroc Şi prigoniri de soarte, Noi nu avem nici timp, nici loc, Şi nu cunoaştem moarte. |
Yet stars burn on with even glow, And it is fate’s intending That they nor time, nor place shall know, Unfettered and unending. |
| Din sânul vecinicului ieri Trăieşte azi ce moare, Un soare de s-ar stinge-n cer S-aprinde iarăşi soare; |
Out of eternal yesterday Into tomorrow’s grave, Even the sun will pass way That other sun’s shall lave; |
| Din sânul vecinicului ieri Trăieşte azi ce moare, Un soare de s-ar stinge-n cer S-aprinde iarăşi soare; |
The sun that every morn does rise At last it’s spirit gives; For each thing lives because it dies, And dies because it lives. |
| Iar tu, Hyperion, rămâi Oriunde ai apune… Cere-mi cuvântul meu de-ntâi – Să-ţi dau înţelepciune? |
But you, Hyperion, never wane, Night’s miracle sublime, But in the sky your place retain, The wonder of all time. |
| Şi pentru cine vrei să mori? Întoarce-te, te-ndreaptă Spre-acel pământ rătăcitor Şi vezi ce te aşteaptă.” |
So what strange fancy holds your mind ? What dreaming thus belates you? Return to earth and there you’ll find The awakening that awaits you.” |
| * | * |
| În locul lui menit din cer Hyperion se-ntoarse Şi, ca şi-n ziua cea de ieri, Lumina şi-o revarsă. |
Hyperion did straightway go To where through ages gone His gleam upon the earth below Nightly he had shone. |
| Căci este sara-n asfinţit Şi noaptea o să-nceapă; Răsare luna liniştit Şi tremurând din apă. |
And it was evening when he came, Night’s darkness slow assembled, And rose the moon a frozen flame That in the water trembled, |
| Şi împle cu-ale ei scântei Cărările din crânguri. Sub şirul lung de mândri tei Şedeau doi tineri singuri. |
And filled the forest’s twilight clime With a silver starry mist, Where ‘neath a tall and spreading lime Two fair-haired children kissed. |
| – „O, lasă-mi capul meu pe sân, Iubito, să se culce Sub raza ochiului senin Şi negrăit de dulce; |
„O, let me lay in lover’s wise My head upon your breast, Beneath the wonder of your eyes, In soft and fragrant rest. |
| Cu farmecul luminii reci Gândirile străbate-mi, Revarsă linişte de veci Pe noaptea mea de patimi. |
In mystery’s enchanted light Pervade me with your charm, And flood my soul through passion’s night With time’s eternal calm. |
| Şi de asupra mea rămâi Durerea mea de-o curmă, Căci eşti iubirea mea de-ntâi Şi visul meu din urmă.” |
O, quench my longing’s eager thirst, My aching doubts o’ercast, For you to me are love the first And of my dreams the last.” |
| Hyperion vedea de sus Uimirea-n a lor faţă; Abia un braţ pe gât i-a pus Şi ea l-a prins în braţe… |
Hyperion gazed down and knew The fire their souls possessed; For scarce the boy her nearer drew, She clasped him to her breast. |
| Miroase florile-argintii Şi cad, o dulce ploaie, Pe creştetele-a doi copii Cu plete lungi, bălaie. |
A rain of petals in the air That softly did enfold Two fervent children strangely fair, With locks of plated gold. |
| Ea, îmbătată de amor, Ridică ochii. Vede Luceafărul. Şi-ncetişor Dorinţele-i încrede: |
She, lost in love’s enraptured flight To heaven turned her eyes, Saw Lucifer’s down shining light And whispered through her sighs: |
| – „Cobori în jos, luceafăr blând, Alunecând pe-o rază, Pătrunde-n codru şi în gând, Norocu-mi luminează!” |
„Come down, good Lucifer and kind, O lord of my aspire, And fill the forest and my mind With your sweetest fire!” |
| El tremură ca alte dăţi În codri şi pe dealuri, Călăuzind singurătăţi De mişcătoare valuri; |
And Lucifer, alone in space, Her tender summons heard, A planet o’er the ocean’s face That trembled at her word, |
| Dar nu mai cade ca-n trecut În mări din tot înaltul – „Ce-ţi pasă ţie, chip de lut, Dac-oi fi eu sau altul? |
But did not plunge as’n former day, And in his heart did cry: „O, what care you, fair face of clay, If it be he or I? |
| Trăind în cercul vostru strâmt Norocul vă petrece, Ci eu în lumea mea mă simt Nemuritor şi rece.” |
Still earth shall only earth remain, Let luck its course unfold, And I in my own kingdom reign Immutable and cold.” |
| Mihai Eminescu | traducere de Corneliu M. Popescu |