28 iul.
„Timbru” de Ion Barbu
| Cimpoiul veşted luncii, sau fluierul în drum Durerea divizată o sună-ncet, mai tare… Dar piatra-n rugăciune, a humei despuiare Şi unda logodită sub cer, vor spune – cum? |
The bagpipe sear to meadows or flutes to highways dry Do voice their sundry sorrow with worse or better ease – Oh, but the rock in prayer, the earth stripped by the breeze, And the vast wave to heaven betrothed will wonder – why! |
| Ar trebui un cântec încăpător, precum Foşnirea mătăsoasă a mărilor cu sare; Ori lauda grădinii de îngeri, când răsare Din coasta bărbătească al Evei trunchi de fum. |
A song capacious one would need, to vie The surfy silken rustling of the salt sated seas, Or else the angels’ paean above the apple-trees As from the male rib Eve’s trunk of smoke soars to the sky. |
| Ion Barbu | traducere de Dan Duţescu |