25 iun.
„Cădere” de Ana Blandiana
| S-au stins profeţii în pustie Şi îngeri cu aripile-atârnând Sunt duşi încolonaţi Şi strânşi în pieţe. Vor fi judecaţi în curând. Vor fi întrebaţi: ce păcat Le-a alungat făpturile din ceruri? Ce vină? Ce trădare? Ce greşeală? |
The prophets have perished in the wildernes And the angels with drooping wings Are marched in a column And gathered in market places. Soon they will be tried. They will be asked: what sin Has banished them from heaven? What guilt? What treason? What treaspass? |
| Ei, cu o ultimă iubire, Ne vor privi înceţoşaţi de somn Şi n-or găsi drăceasca îndrăzneală De-a mărturisi că îngerii cad Nu din păcat, nu din păcat, Ci din oboseală. |
They, with a last love, Bedimmed with sleep, will look at us And will not pluck up enough devilish courage Just to confess that angels fall Not for their sins, not for their sins, But from mere weariness. |
| Ana Blandiana | traducere de Dan Duţescu |