26 aug.

„Dorinţa” de Mihai Eminescu

Vino-n codru la izvorul
Care tremură pe prund,
Unde prispa cea de brazde
Crengi plecate o ascund.
Come now to the forest’s spring
Running wrinkling over the stones,
To where lush and grassy furrows
Hide away in curving boughs.

Şi în braţele-mi întinse
Să alergi, pe piept să-mi cazi,
Să-ţi desprind din creştet vălul,
Să-l ridic de pe obraz.
Then you can run to my open arms,
Be held once more in my embrace,
I’ll gently lift that veil of yours
To gaze again upon your face.
Pe genunchii mei şedea-vei,
Vom fi singuri-singurei,
Iar în păr înfiorate
Or să-ţi cadă flori de tei.
And then you can sit upon my knee,
We’ll be all alone, alone there,
While the lime tree thrilled with rapture
Showers blossoms on your hair.
Fruntea albă-n părul galben
Pe-al meu braţ încet s-o culci,
Lăsând pradă gurii mele
Ale tale buze dulci…
Your white brow with those golden curls
Will slowly draw near to be kissed,
Yielding as prey to my greedy mouth
Those sweet, red, cherry lips…
Vom visa un vis ferice,
Îngâna-ne-vor c-un cânt
Singuratece izvoare,
Blânda batere de vânt;
We’ll dream only happy dreams
Echoed by wind’s song in the trees,
The murmur of the lonely spring,
The caressing touch of the gentle breeze.
Adormind de armonia
Codrului bătut de gânduri,
Flori de tei deasupra noastră
Or să cadă rânduri-rânduri.
And drowsy with this harmony
Of a forest bowed deep as in prayer,
Lime-tree petals that hang above us
Will fall sifting higher and higher.

Adauga un comentariu!



Alte articole pe subiecte similare

© 2024 blog.ro-en.ro