04 aug.
„Sinucidere” de Marin Sorescu
| În mine erau douăzeci de generaţii Pe puţin Şi-azi-dimineaţă, nu ştiu din ce cauză, Unul s-a aruncat de la etaj. |
There used to be twenty generations within me. At least. I cannot tell why but this morning, Maybe because the window was open, One of us took a leap from the top floor. |
| Atunci toţi Au început să se arunce, Ca după o trambulină, Unul după altul, în lanţ, După principiul dezintegrării Oilor. |
Then, one by one, Every one of us began to leap off, As if from a diving-board, One after the other, like links in a chain, Embodying the lemming’s Death-instinct. |
| Într-o jumătate de oră Rămăsesem absolut gol, Şi de ruşine m-am aruncat şi eu. Am murit cred pe la etajul patru, În orice caz, pe la doi Eram dus. |
Half an hour later, I too was stark naked. To my shame I too had leapt off. It seems I died around the fourth floor; Anyway, around the second, I was out of the picture. |
| Toate acestea Vi le povesteşte acum un trecător, Adică unul dintre noi Care-a picat pe moale. |
You are being told this By a passer-by, That is, by one of us Who came out smelling of roses. |