11 nov.
„Rea de plată” de Gorge Coşbuc
| Ea vine de la moară; Şi jos în ulicioară Punându-şi sacul, iacă Nu-l poate ridica. – „Ţi-l duc eu!” – „Cum?” – „Pe plată!” Iar ea, cuminte fată, Se şi-nvoieşte-ndată. De ce-ar şi zice ba? |
Home walked she from the mill Her sack was down and she Could not lift it again. „May I help?” „What?” „For pay!” And in the narrow lane Good girls shouldn’t wave away Such offers and say „nay”. That she agreed was plain. |
| Eu plec cu sacu-n spate. La calea jumătate Cer plata, trei săruturi. Dar uite, felul ei: Stă-n drum şi să socoate, Şi-mi spune câte toate, Că-s scump, că ea nu poate, Că prea sunt multe trei! |
With her sack on my back I start, but half-way, feeling slack, I want my pay – three kisses. She stops – just like her, see? Obstructs the way and thinks And tells no end of things, Too much, she can’t agree: Out of the question – three! |
| Cu două se-nvoieşte, Iar unul mi-l plăteşte, Cu altul să-mi rămâie Datoare pe-nserat. Dar n-am să-l văd cât veacul! Şi iată-mă, săracul, Să-i duc o poştie sacul P-un singur sărutat! |
On two she does agree, So, she pays half the fee; The rest is due tonight (Our meeting she can’t miss), Though she’ll forget I judge! So here I am, poor drudge, To bear her sack and trudge – All this for just one kiss! |