06 aug.
„O amoebă” de Marin Sorescu
| „Ce mai faci?” Într-o bună zi luna A întrebat pământul. |
„What are you at?” One fine day The Moon asked the Earth. |
| De milioane de ani Îl tot vedea muncindu-se, Mutând mările dintr-un continent Într-altul, Experimentând gheţuri şi vulcani Şi stricând zilnic o grămadă de munţi. „Ce mai faci?” A repetat ea. |
For millions of years She had watched him toil, Moving the seas from one continent To another, Experimenting upon ices and volcanoes And daily wrecking whole heaps of mountains, „What are you at?” She repeated. |
| Pământul a răspuns obosit şi grav. „O amoebă.” |
The Earth answered tiredly and seriously. „An amoeba” |
| Atunci luna a încruntat din sprâncene, S-a făcut că înţelege Misterul creaţiei şi al vieţii Şi-a plecat mai departe gândindu-se: „Fleacuri de-ale bărbaţilor”. |
Then the Moon knitted her brows, Pretended to understand The mystery of creation and of life, And sailed on thinking, „Oh, men’s trifles.” |
| Poezie de Marin Sorescu | Traducere de Dan Duţescu |