29 oct.

„Ţara” de Nichita Stănescu

Ce am eu mai curat în mine, somnul
străbătut de vise vechi,
ce ai tu mai curat în tine, lemnul
arbore cu verzi urechi,
What I have purest in me: sleep
traversed by old dreams,
what you have purest in you: timber
tree with green ears.
Ce am eu mai ascuns în mine,
sângele mişcând un gând,
ce ai tu mai curat în tine,
amirosul de pământ,
What I have most hidden in me:
blood stirring a thought;
what you have purest in you:
the odour in deep earth inwrought.
Oh, şi ce am sfânt pe lume,
dulcele pământ al tău, de vis
şi tot ce-i în tine nume
de caisă din cais –
And oh, what I have sacred, pure flame:
your sweet earth, dreamlike and free,
and all that is in you the name
of fruit from an apricot-tree.
Totul, tot ce este adevăr
stă-n îmbrăţişarea noastră,
ramură cu flori de măr
şi c-o pasăre măiastră.
All, all that stands for veracity
in your embrace is averred,
blossoming bough of an apple-tree
with a wonder bird.
Poezie de Nichita Stănescu Traducere de Dan Duţescu

Adauga un comentariu!



Alte articole pe subiecte similare

© 2021 blog.ro-en.ro