13 mai
„Necuvintele” de Nichita Stănescu
| El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete. Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinţi. El a întins spre mine o ramură ca un braţ. Eu am întins spre el braţul ca o ramură. El şi-a înclinat spre mine trunchiul ca un măr. Eu am inclinat spre el umărul ca un trunchi noduros. Auzeam cum se-nţeteşte seva lui bătând ca sângele. Auzea cum se încetineşte sângele meu suind ca seva. Eu am trecut prin el. El a trecut prin mine. Eu am rămas un pom singur. El un om singur. |
He offered me a leaf like a hand with fingers. I offered him a hand like a leaf with teeth. He offered me a branch like an arm. I offered him my arm like a branch. He tipped his trunk towards me like a shoulder. I tipped my shoulder to him like a knotted trunk. I could hear his sap quicken, beating like blood. He could hear my blood slacken like rising sap. I passed through him. He passed through me. I remained a solitary tree. He a solitary man. |