12 ian.
Nu o face
Întrebarea este: ce? 
Arhiva categoriei 'Traduceri'
11 ian.
„Prometheus” de George Gordon Byron
| Titan! to whose immortal eyes The sufferings of mortality, Seen in their sad reality, Were not as things that gods despise; What was thy pity’s recompense? A silent suffering, and intense; The rock, the vulture, and the chain, All that the proud can feel of pain, The agony they do not show, The suffocating sense of woe, Which speaks but in its loneliness, And then is jealous lest the sky Should have a listener, nor will sigh Until its voice is echoless. |
Titan! Al omenirii chin, Mereu dispreţuit de zei, În ochii-ţi, veşnice scântei, S-a oglindit întreg, hain. Ţi-a fost răsplată suferinţa Care ţi-a măcinat fiinţa, Şi lanţul, vulturul, o stâncă, Tortura crâncenă şi-adâncă Pe care-o inimă vitează, Doar solitudinii-o trădează, În mândra ei însingurare, – Dar şi atunci cu-o şoaptă mută Ca cel de sus să nu-i audă Suspinul stins în murmurare. |
04 ian.
„Love’s Philosophy” de Percy Bysshe Shelley
| The fountains mingle with the river And the rivers with the ocean, The winds of heaven mix for ever With a sweet emotion; Nothing in the world is single; All things by a law divine In one spirit meet and mingle. Why not I with thine?— See the mountains kiss high heaven And the waves clasp one another; No sister-flower would be forgiven If it disdained its brother; And the sunlight clasps the earth And the moonbeams kiss the sea: What is all this sweet work worth If thou kiss not me? |
Trec izvoarele în râuri, Râurile curg spre mare. Nevăzute, limpezi brâuri Leagă boarea de-altă boare. Nu-i nimic stingher în Fire: Toate tind să se îmbine Într-o tainică iubire – De ce nu şi eu cu tine? Munţii-aştern pe cer săruturi, Val cu val se-mbrăţişează. Care-i floarea fără fluturi? Am fugi de ea cu groază. Soarele în braţe strânge Lumea. Luna îşi sărută Marea. Truda mea s-ar frânge Fără-al tău sărut, pierdută! |
| Percy Bysshe Shelley | traducere de Petre Solomon |
28 dec.
„Oft, In The Stilly Night” de Thomas Moore
| Oft, in the stilly night, Ere slumber’s chain has bound me, Fond memory brings the light Of other days around me; The smiles, the tears, Of boyhood’s years, The words of love then spoken; The eyes that shone, Now dimm’d and gone, The cheerful hearts now broken! Thus, in the stilly night, Ere slumber’s chain hath bound me, Sad memory brings the light Of other days around me. |
Ades la blândul nopţii ceas, Când somnul încă nu mă-mbie, Duioase amintiri dau glas Zilelor duse pe vecie. Plâns, râset de demult Aievea sunt; ascult Destăinuirile de dor, Văd ochi vioi alt’dat’ Şi parcă simt cum bat Prin vreme, inimile lor Astfel, la blândul nopţii ceas, Când somnul încă nu mă-mbie, Duioase amintiri dau glas Zilelor duse pe vecie. |
| When I remember all The friends, so link’d together, I’ve seen around me fall, Like leaves in wintry weather; I feel like one Who treads alone Some banquet-hall deserted, Whose lights are fled, Whose garlands dead, And all but he departed! Thus, in the stilly night, Ere slumber’s chain has bound me, Sad memory brings the light Of other days around me. |
Atunci când îmi apar în gând Prietenii de joc sau carte, Toţi cei ce i-am văzut căzând Ca-n fapt de iarnă frunze moarte, Îmi pare rău că străbat Stingher, un vechi palat, Cu larg deschise porţi şi uşi, Stricate lampadare, Ghirlande-cenuşare, Şi toţi afar’ de mine, duşi. Astfel, la blândul nopţii ceas, Când somnul încă nu mă-mbie, Duioase amintiri dau glas Zilelor duse pe vecie. |
| Thomas Moore | traducere de Victor Frunză |
