13 apr.
„Marea” de Victor Eftimiu
| Neţărmuita mare se frământă, Eternă pregătire de furtună Se-nalţă-n trombe, duduie, detună Şi-n colcăit de spumă se-nvestmântă. |
The irrepressible and boundless sea Gets ready for the storm with each foreboding. She rushes upward, mighty roars unloading, In robes of sizzling foam is clothed she. |
| Şi-aşa, mereu, de mii de ani, nebună Cu însăşi ea luându-se la trântă, Pe rând biruitoare şi înfrântă Îşi macină neliniştea străbună. |
And so, in frenzied bout past frenzied bout, Since timeless dawns she with herself has scuffled. She wins and loses and is yet reshuffled, Her restlessness of ages grinding out. |
| Când toate dorm, extaze sau mânie, A mării nesfârşită insomnie Se potoleşte iar şi iar s-asmute. Şi-n vreme ce se zbate fără pace. |
At night, when even dreams appear subdued, The sea alone is lively and awoken. For want of sleep, her poise is swiftly broken, She quakes and idles as befits her mood. |
| O poartă-n adâncimile opace Augustul calm al fundurilor mute. |
And while her frantic motions never cease, Down, on her sandy bottom, all is peace. |
| Victor Eftimiu | traducere de Paul Abucean |