01 iun.
„Crăiasa din poveşti” de Mihai Eminescu
| Neguri albe, strălucite Naşte luna argintie, Ea le scoate peste ape, Le întinde pe câmpie; |
Sparkling haze, across the heavens Rising slow the sliver moon, She has gathered from the water And upon the pastures strewn. |
| S-adun flori în şezătoare De painjen tort să rumpă, Şi anină-n haina nopţii Boabe mari de piatră scumpă. |
In the valley many flowers On the cobwebs jewels strung, Countless gems, of countless colours, On the cloak of evening hung. |
| Lângă lac, pe care norii Au urzit o umbră fină, Ruptă de mişcări de valuri Ca de bulgări de lumină, |
O’er the lake the clouds in passing Cast a soft transparent shade, Which the ripples rolling boulders With their radiance invade. |
| Dându-şi trestia-ntr-o parte, Stă copila lin plecată, Trandafiri aruncă roşii Peste unda fermecată. |
Came at night a little maiden Silently the reeds among, And a rose of flaming scarlet On the water surface flung. |
| Ca să vad-un chip, se uită Cum aleargă apa-n cercuri, Căci vrăjit de mult e lacul De-un cuvânt al Sfintei Miercuri; |
For her own sweet image gazing, Marvelled how the ripples stirred… Ay, that lake is long enchanted By the Saint Mercuri’s word. |
| Ca să iasă chipu-n faţă, Trandafiri aruncă tineri, Căci vrăjiţi sunt trandafirii De-un cuvânt al Sfintei Vineri. |
Flung a rose of flaming scarlet That the water’s mirror blurred… Scarlet roses are enchanted By the saint Veneri’s word. |
| Ea se uită… Păru-i galben, Faţa ei lucesc în lună, Iar în ochii ei albaştri Toate basmele s-adună. |
Long she gazes. Hair soft golden, O’er her face the moon’s pale light, While within her eyes of violet All times fairy-tales unite. |
| Mihai Eminescu | traducere de Corneliu M. Popescu |