a picoti
Nu pot spune cât de mult îmi place verbul a picoti, cum sună el aşa, somnoros şi şmecheros, pe furatele. E format prin derivare dintr-un alt verb – a pica, pe care-l îndulceşte puţin sufixul -oti, referindu-se la „a aţipi (cu intermitenţe) şezând sau stând în picioare” şi stabilind sinonimie cu a dormita, a moţăi, a somnola şi a piroti.
La mine, acesta este un verb „de sezon”. Când mi-e lumea mai dragă, mă pomenesc că-s precum un greier care-şi doarme pe mustăţi, şi cine ce treabă are cu sforăirile-n barbă ale Domniei Sale. Soarele frumos de primăvară reuşeşte să-şi facă magia numai şi numai dimineaţa, când mă trezesc uşor şi dau cu nasul în ceaşca de cafea.
Continuare »