Verbul a îngădui are un prim sens tranzitiv, care înseamnă „a da voie; a da cuiva permisiunea, a-l lăsa”, fiind sinonim, în acest caz, cu a admite, a încuviința, a lăsa, a permite, a tolera. Reflexivul reciproc se folosește în limbajul popular, fiind echivalent cu „a se învoi, a se înțelege unul cu altul, a se avea bine, a trăi în armonie”, în timp ce o altă accepție populară a termenului presupune „a avea răbdare, a da răgaz, a lăsa pe altă dată”, adică a aștepta sau a amâna, a păsui. Ca regionalism, este utilizat ca echivalent al lui a întârzia, a zăbovi.

Are, de asemenea, și valori care presupun o conștientizare voită a unei realități – un reflexiv construit cu dativul subiectului („a-și da voie în mod conștient, a-și asuma dreptul”) și un intranzitiv („a-și reține dorința de a face ceva”). O serie de termeni echivalenți, care funcționează în registrul arhaic ori regional, îi dau o savoare deosebită: a aprobălui, a întemeia, a obicni, a ogodi, a se pleca, a pozvoli, a se prinde, a pristăni, a volnici.

Tot astfel, mai are, pe lângă cele menționate, extrem de multe alte sinonime, în funcție de context: a absolvi, a accepta, a aproba, a autoriza, a concede, a concepe, a consimți, a cuteza, a da, a diminua, a domoli, a ierta, a împăca, a încuviința, a îndrăzni, a îndreptăți, a îndritui, a se îndupleca, a îndura, a înghiți, a înțelege, a se învoi, a justifica, a prilejui, a primi, a răbda, a scuti, a slăbi, a suferi, a suporta. Și lista ar putea continua…

Continuare »

Verbul a (se) îngădui vine din limba maghiara (engedni) şi înseamnă „a da voie, a da cuiva permisiunea, a-l lăsa să; a admite în mod conştient şI tacit”. În registrul popular, reflexiv reciproc este echivalent cu „a se învoi, a se înțelege unul cu altul, a trăi în armonie”, iar nuanța tranzitivă sau intranzitivă înseamnă „a avea răbdare, a da răgaz; a lăsa pe altădată”.

Sinonimele sunt foarte numeroase: a admite, a aproba, a accepta, a consimți, a aştepta, a amâna, a diminua, a domoli, a slăbi, a întârzia, a păsui, a zăbovi, a concepe, a absolvi, a ierta, a se îndupleca, a scuti, a împăca, a încuviința, a înțelege, a îndreptăți, a înghiți, a îndura, a lăsa, a permite, a răbda, a suferi, a suporta, a tolera etc.

Continuare »

Verbul a suporta vine din limba franceză (supporter), moștenit încă din latină (supportare) și are două sensuri principale. Cel dintâi înseamnă „a avea forța necesară pentru a îndura o suferință fizică sau morală, cu tărie și calm”, fiind sinonim cu a duce, a îndura, a pătimi, a păți, a răbda, a suferi, a trage.

Folosit în construcții negative, este echivalent cu a admite, a concepe, a da voie, a îngădui, a permite, a tolera, ori cu figurate precum a înghiți, a mistui. Atunci când se referă la persoane, presupune „a accepta, admițându-i prezența și făcând abstracție de neajunsuri”, iar la fapte supărătoare – „a admite în mod conștient și tacit”.

Un alt sens se referă la „a susține o greutate, o povară; a rezista la…” sau la „a avea sau a lua în sarcina sa o obligație bănească”, echivalent al lui a sprijini, a finanța (greutăți fizice sau dificultăți financiare). Sinonimele regionale sunt destul de numeroase (și nu se referă doar la ultima accepție) – a pristăni, a obicni, a volnici, a honipsi, a pristui.

Continuare »

Verbul a durea vine din latinescul dolere și are două sensuri principale, primul dintre acestea referindu-se la „a face să simtă o suferință fizică, a produce cuiva o suferință fizică” și având în vedere părți ale corpului, răni sau lovituri. Este echivalent al lui a chinui, a suferi, a ține. Cel de-al doilea sens este unul figurat și înseamnă „a produce cuiva o suferință morală”, fiind sinonim cu a mâhni, a îndurera, a întrista.

Expresiile care se formează cu ajutorul lui sunt extrem de expresive: a atinge pe cineva unde-l doare (a spune cuiva în mod intenționat ceva neplăcut, supărător, dureros; a aduce în discuție un subiect neplăcut pentru interlocutor; a jigni pe cineva cu sau fără premeditare, a-l ataca unde este vulnerabil), a-l durea inima/sufletul (a-i părea rău, a fi mâhnit), nici capul nu-l doare (nu se sinchisește, puțin îi pasă), a-l durea în spate (a nu-l interesa, a nu-i păsa), a se lega la cap fără să-l doară (a-și crea complicații inutile) etc.

Continuare »

Verbul a păți pare a veni din latinescul pati(ri) și înseamnă, mai întâi de toate, „a i se întâmpla cuiva ceva, a da peste ceva neașteptat” – de obicei, neplăcut. Termenul are și o utilizare populară, situație în care este sinonim cu a se chinui, a îndura, a pătimi, a suferi, iar în Oltenia înseamnă a o împătra, în vechime – a o împlini, iar în registrul familiar este echivalent al lui a o sfecli sau a o pârli.

Dincolo de acestea, verbul funcționează într-o serie de expresii extrem de des folosite. Prin urmare, avem la dispoziție a o păți – „a avea neplăceri, a intra într-un bucluc, a da peste o belea” sau a o păți cu cineva – „a întâlni pe cineva care îți produce neplăceri, a-și găsi beleaua cu cineva”. Tot astfel, se spune a fi pățit multe – „a fi trecut prin multe necazuri”, în timp ce din pățite este echivalent al lui „din experiență”, pentru că – nu-i așa? – tot pățitu-i priceput. Iar familiarul ce-ai pățit? cred că nu mai are nevoie de nicio precizare.

Continuare »

Verbul a tolera are o definiţie sintetică, ce pare a-i acoperi sensul general – „a îngădui, a permite o situaţie, un fapt (nepermis); a trece cu vederea”. Pe de altă parte, există şi câteva nuanţe, căci se poate referi la persoane („a accepta, admiţând în apropiere şi făcând abstracţie de neajunsuri”), la fapte supărătoare nepermise („a admite în mod conştient şi tacit”) sau la tratamente şi medicamente („a suporta fără reacţie de respingere”).

Termenul vine din franţuzescul tolérer, cu rădăcini în latină – tolerare, şi stabileşte sinonimie (pe lângă numeroasele verbe menţionate mai sus) cu a răbda, a suferi, a suporta, având în vedere o indulgenţă sporită faţă de lucruri pe care, în general, nu le aprobăm sau nu ar trebui să le permitem. Prin urmare, termenul este mult mai complex, iar tolerant, cu adevărat, nu este decât cel care acceptă inacceptabilul – cel puţin inacceptabilul, din punctul lui de vedere.

Continuare »