Verbul a păți pare a veni din latinescul pati(ri) și înseamnă, mai întâi de toate, „a i se întâmpla cuiva ceva, a da peste ceva neașteptat” – de obicei, neplăcut. Termenul are și o utilizare populară, situație în care este sinonim cu a se chinui, a îndura, a pătimi, a suferi, iar în Oltenia înseamnă a o împătra, în vechime – a o împlini, iar în registrul familiar este echivalent al lui a o sfecli sau a o pârli.

Dincolo de acestea, verbul funcționează într-o serie de expresii extrem de des folosite. Prin urmare, avem la dispoziție a o păți – „a avea neplăceri, a intra într-un bucluc, a da peste o belea” sau a o păți cu cineva – „a întâlni pe cineva care îți produce neplăceri, a-și găsi beleaua cu cineva”. Tot astfel, se spune a fi pățit multe – „a fi trecut prin multe necazuri”, în timp ce din pățite este echivalent al lui „din experiență”, pentru că – nu-i așa? – tot pățitu-i priceput. Iar familiarul ce-ai pățit? cred că nu mai are nevoie de nicio precizare.

Pe Facebook se folosește des o expresie care mă distrează grozav. Nu știu de unde vine, dar o văd deseori utilizată între prieteni: Pățăști. Se poate întrebuința și pentru sine, pentru a ne autoironiza, pentru a surprinde cumva paradoxul unei situații sau pentru a sugera ciuda ori, mai bine spus, hazul de necaz care ne ajută să trecem mai ușor peste o deziluzie personală. Un echivalent cuminte ar fi „se întâmplă!” sau „asta e!”, ori „iaca poznă, am pățit-o și pe-asta”.

La fel, se aplică amical celor care pățesc vreo nepățită, pentru a indica înțelegerea, prietenia și suportul, sugerând că suntem alături și (poate) recunoaștem acolo o situație familiară, prin care am trecut, poate, noi înșine la un alt moment. Evident, trec sub tăcere răutățile față de cei pentru a căror nenorocire ne bucurăm. Lumea virtuală e plină de ele, dar ca să-ți păstrezi bunele cu tine, trebuie să ignori relele altora. Chiar dacă, uneori, te tot întâlnești cu ele, asta e. Pățăști!