23 feb.
Din clarul miez al vârstei râd tinereţii tale,
Trufaşa-ţi frumuseţe în faţă o privesc
Şi ochilor tăi, aştri tulburători de cale,
Opun intensu-mi geniu în care se topesc.
Mă-nfăţişez cu duhul, nu te sărut pe gură,
Plecat ca peste-o floare, te rup şi te respir…
Şi nu mai eşti de-acuma trupească o făptură,
Ci un potir de unde sug viaţa şi strâng mir.
Nu-mi număr anii, seva nu stă în gingăşie :
Cu ideala forţă mi-apropii ce mi-e drag,
Înjug virtuţi şi patimi la marea poezie
În care, fără urme de pulbere târzie,
Te-amestec şi pe tine cu sila; pentru mag,
Pământul n-are margini şi nici cerurile prag. |
With the serenity of age’s clear pulp I smile upon you youth,
Face boldly your proud beauty,
Your starlike eyes which lead astray
I resist with a strong mind wherein they melt.
My spirit I throw in, I do not kiss your lips,
Bent as upon a flower, I rend you and your perfume I breathe,
You are no more a flesh and blood creation
But the chalice wherefrom I sip life, receive grace.
My years I do not count, sap doesn’t hang upon prime:
With my phantasy’s power I seize what I endear,
I harness passion and virtue to the exalted poem
In which, with no trace of senescent dust, I force you:
To the magician earth has no bounds,
Nor has the sky a threshold. |
| Vasile Voiculescu |
traducere de Margareta Sterian |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
22 dec.
A câta oară zorii mă prind fără de somn ?
Dă iarna buzna, anul îşi lapădă coroana,
Eu în surghiun, departe… Când ai să-mi curmi prigoana,
Iar să mă chemi la tine, puternicul meu domn ?
Dar tot veghez – de-aicea – iubirea ta plăpândă,
Ca peste o comoară-n veci hărăzita mie
Sunt Argus, nu c-o sută de ochi, ci cu o mie
De inimi arzătoare şi toate stând la pândă.
Fereşte mai cu seamă să pleci pe mare-albastră
Cu oacheşa aceea făţarnica şi rece;
Năvalnicele-mi gânduri, gonind pe urma voastră,
Vă vor stârni tempeste, corabia să-nece:
Căci te iubesc cu ură, întreg, şi numai eu;
Nu te împart cu nimeni, nici chiar cu Dumnezeu. |
How many times did daybreak find me awake?
Winter bursts in, the year loses its crown,
Banished am I and far away… When will you end my torment
And call for me again, oh, mighty, sovereign?
I am afar but still hold watch on your frail love
Like on a treasure by fate forever destined to me;
An Argus am I, not with hundred eyes but
With a thousand burning hearts and all of them on the watch.
Pray, do avoid to sail on the blue-sea
With that cold and dark lady, all hypocrisy;
The thoughts assailing me will haunt your trace,
Will tempests stir and cause your boat to founder:
’Cause I love thou with hatred as thou be;
Not even with the Lord do I share thee. |
| Vasile Voiculescu |
traducere de Margareta Sterian |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
13 oct.
Te miri că nu scot gheara să-mi sfâşii bârfitorii?
Unde-ai văzut tu leul vânând gândaci sau poame?
Poetul sare lacom asupra-naltei glorii,
Cu-mbătătoarea-i carne s-aline sacra foame.
Şi eu am alergat-o-n pustiul lumii voastre
Şi m-am bătut cu tigrii şi şerpii pentru ea,
Am fugărit-o până-n capcane şi dezastre,
Dar când s-o prind, în cale-mi ieşişi tu, scumpa mea!
Tu m-ai vânat cu ochii, oţele zâmbitoare,
Şi lesnicioasă pradă-ţi cad astăzi la genunchi;
Hai, inima sfâşie-mi, mi-o faci nemuritoare,
Şi dulcea ta cruzime pătrunză-mă-n rărunchi :
Căci stihurilor mele le dau alte destine,
Cu nobilul lor sânge de-a te hrăni pe tine. |
You wonder that my slanderers I don’t claw and pull apart?
Do lions ever go hunting bugs or picking berries?
Poets leap greedily to seize the highest laurels,
To sooth with fame’s zesty flesh their sacred hunger.
I too chased glory haunting your world’s wastes
And vied for her with tigers and with snakes,
Running it down into traps and disasters,
But within reach of it, beloved, your crossed my way,
Your eyes like smiling steel you aimed at me,
Proving an easy prey, now before you I kneel.
Come, tear my heart and render it immortal,
Into my very bowels let creep sweet cruelty.
For to my verses I give a new destiny:
Their noble blood your meat will be. |
| Vasile Voiculescu |
traducere de Margareta Sterian |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
21 iul.
Unthrifty loveliness, why dost thou spend
Upon thyself thy beauty’s legacy?
Nature’s bequest gives nothing but doth lend,
And being frank, she lends to those are free. |
De ce cu dulce risipire cheltui
doar pentru tine-a frumuseţii rază?
Nu face daruri Firea; din buchetu-i,
ea împrumută celor ce-o urmează. |
Then, beauteous niggard, why dost thou abuse
The bounteous largess given thee to give?
Profitless usurer, why dost thou use
So great a sum of sums, yet canst not live? |
Atunci, zgârcit frumos, de ce-mi insultă
privirea-ţi blândă bunele-mi strădanii?
O, cămătare păgubos, prea multă
avere-aduni când prea puţini ţi-s anii! |
For having traffic with thyself alone,
Thou of thyself thy sweet self dost deceive.
Then how, when nature calls thee to be gone:
What acceptable audit canst thou leave? |
Făcând negoţ numai cu tine însuţi
îţi vei trăda, lăuntric-dulce eul
iar moartea când va fi s-auză plânsu-ţi
ce vei lăsa în urmă? Gândul, greul, |
Thy unused beauty must be tombed with thee,
Which used, lives th’ executor to be. |
Că, nemuncită, frumuseţea moare
fără să-ţi fi ajuns moştenitoare. |
| William Shakespeare |
traducere de Gheorghe Tomozei |
Publicat de Silvia Velea in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
30 iun.
Look in thy glass, and tell the face thou viewest
Now is the time that face should form another,
Whose fresh repair if now thou not renewest,
Thou dost beguile the world, unbless some mother. |
Privindu-te-n oglindă spune-i celui
ce te repetă, că e timpu-acuma
alt chip s-aducă-n lume, de nu, jelui
norocul dus şi-i laşi săracă muma. |
For where is she so fair whose uneared womb
Disdains the tillage of thy husbandry?
Or who is he so fond will be the tomb
Of his self-love to stop posterity? |
Unde-i frumoasa stea neprihănită
ce nu s-ar vrea de plugul tău arată?
Şi cine în mormânt stă să se-nchidă,
stagnând-o, a viitorimii gloată? |
Thou art thy mother’s glass, and she in thee
Calls back the lovely April of her prime;
So thou through windows of thine age shall see,
Despite of wrinkles, this thy golden time. |
Oglinda mamei eşti şi ea, prin tine
Aprilul strălucirii-ar vrea să-ntoarcă
iar tu, al vârstei geam vreai să-nlumine
în ciuda toamnei, tinereţea parcă… |
But if thou live remembered not to be,
Die single, and thine image dies with thee. |
De nu-ţi sădeşti tiparul, în tăcere
mori, şi icoana ta cu tine piere… |
| William Shakespeare |
traducere de Gheorghe Tomozei |
Publicat de Silvia Velea in Paralele, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
09 iun.
From fairest creatures we desire increase,
That thereby beauty’s rose might never die,
But as the riper should by time decease,
His tender heir might bear his memory; |
Frumoaselor făpturi le vrem vlăstare,
iar frumuseţii-un spor de dăinuire
şi-n acest chip, plăpând urmaş transpare
purtându-i umbra, florii-n veştejire. |
But thou, contracted to thine own bright eyes,
Feed’st thy light’s flame with self-substantial fuel,
Making a famine where abundance lies,
Thyself thy foe, to thy sweet self too cruel. |
Dar tu ce-n ochii tăi îţi afli rug,
hrănindu-l cu-a ta flacără, din greu,
duci foame unde-a fost cândva belşug,
însuţi vrăjmaş al dulcelui tău eu. |
Thou that art now the world’s fresh ornament
And only herald to the gaudy spring
Within thine own bud buriest thy content,
And, tender churl, mak’st waste in niggarding. |
Tu, care eşti podoaba blândă-a firii
şi-al primăverii crainic de nădejde
ţi-ngropi în muguri florile iubirii
şi eşti calicul care risipeşte. |
Pity the world, or else this glutton be:
To eat the world’s due, by the grave and thee. |
Ai milă: ce-i al lumii nu prăda
cu gura gropii şi cu gura ta… |
| William Shakespeare |
traducere de Gheorghe Tomozei |
Publicat de Silvia Velea in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!