Zilele astea am căutat prin dicţionare un verb pe care să-l pot numi cu toată inima „cel mai optimist”. Căutarea a fost grea, iar alegerea dificilă, însă n-o să vi le aduc în atenţie pe toate cele care mi-au trecut prin minte… poate să le vină şi lor, într-o bună zi, rândul. Destul să spun că sufletul meu neostoit şi etern optimist s-a oprit de bunăvoie asupra lui a spera. Structurile cu înţeles similar se referă la „a considera ca realizabilă o dorinţă”, „a avea speranţă” sau „a aştepta cu încredere”, dar şi mult mai colocvialul „a trage nădejde”. Teribil de frumoase mi s-au părut sinonimele: a nădăjdui – pentru că nu se poate româneşte fără slavoneşte, a crede – pentru că nu se poate speranţă fără credinţă, a (se) aştepta – pentru că nu se poate nici fără răbdare. M-au luat însă prin surprindere vreo doi termeni învechiţi şi folosiţi regional, precum a se nădăi şi a upovăi, care se adaugă unei sfere semantice din care nu lipseşte un substantiv feminin ciudat, pe care nu l-aş fi intuit nicicând – spéra, sinonimă cu nădejdea şi credinţa, toate opuse disperării şi deznădejdii.

Continuare »

Există oameni a căror singură raţiune de a fi este cuprinsă în esenţa verbului a călători. Pentru ei, viaţa seamănă globului terestru, străbătut de drumuri uscate, sau drumuri de apă, sau drumuri de zbor, iar destinul unui om este să umble, să vadă, să cunoască. Verbul are o serie de sinonime care se particularizează printr-o extremă expresivitate: a colinda, a cutreiera, a peregrina, a umbla, a voiaja, a drumui. Aş înclina să cred că frumuseţea lor se naşte din mirarea perpetuă a sufletului uman în faţa umbletului, din nevoia şi plăcerea omului de a se găsi pe drum, de a-şi descoperi esenţa rătăcitoare. A născocit el nume pentru păsările călătoare şi le-a spus „migratoare”; pentru popoarele care n-au tihna aceluiaşi loc, cărora le spune „nomade”; pentru sufletul care nu se poate opri din iubit şi pe care îl cheamă „nestatornic”; pentru toate cele care nu durează şi le plânge că-s „trecătoare”. Timpul, care nu se mai opreşte depănându-şi clipele, îşi are şi el umbletul lui; încet-încet se călătoreşte vara, apoi iarna, şi încet-încet se călătoreşte omul, încetând a mai fi.

Continuare »

Atunci când în limba engleză trebuie să exprimi neputinţa de a face ceva, ai la dispoziţie trei variante: „can not„, „cannot” sau „can’t„. Toate sunt negaţii ale verbului „to can” („a putea”), practic sinonime, dar cu diferenţe de nuanţă.

Forma cea mai des întâlnită este cea contrasă, „can’t„, perfectă pentru vorbirea curentă, chiar şi pentru un limbaj mai oficial. Dacă totuşi se doreşte punctarea unui ton mai serios, poate fi de preferat „cannot” (cândva se folosea şi scrierea „canot”, dar a ieşit din uz). Forma în două cuvinte, „can not„, este folosită mai rar, dar poate fi utilă atunci când trebuie accentuat „not”, ori atunci când „not” face parte dintr-o expresie, cum ar fi „not only”.

Verbul a aniversa este unul care ridică o problemă interesantă, din punctul de vedere al contextului în care trebuie folosit. Termenul face referire la capacitatea oamenilor de a-şi aminti evenimente importante din viaţa lor, fie că ţin de dimensiunea personală, fie că vizează apartenenţa lor la un grup etnic sau social. Ceea ce se pierde deseori din vedere (iar mass-media abundă de astfel de erori) este faptul că evenimentele pe care le aniversăm nu pot fi decât fericite, generatoare de bucurie. Pentru celelalte, există verbul a comemora, care implică acelaşi proces de rememorare, însă în dimensiunea lui solemnă, oficială, de elogiere. Faptul este evident dacă urmărim cu atenţie explicaţia din DEX, care spune că a aniversa înseamnă „a sărbători împlinirea unui număr de ani de la data la care s-a petrecut un eveniment”. Nu se precizează explicit că evenimentul la care se face referire este unul fericit, însă folosirea verbului a sărbători obligă la această concluzie.

Continuare »

! búldog / buldóg este un substantiv masculin care are, conform noii norme, două variante accentuale corecte; acelaşi lucru se petrece cu pluralul búldogi/buldógi

! buldozerist rămâne cu valoare exclusiv substantivală şi cu formă doar pentru masculin, cu pluralul buldozerişti; pierde valoarea adjectivală şi formele pentru feminin

! búlgăr / búlgăre are două forme, deopotrivă acceptate, în condiţiile în care, anterior, numai cea de-a doua era corectă; substantivul masculin are pluralul búlgări, indiferent de singularul de la care pleacă

! bullfinch este un anglicism care păstrează pronunţia [ch=č], fără a conserva şi grafia (cea care era considerată corectă anterior – bull-finch); substantiv neutru care denumeşte un “obstacol la alergările de cai, format dintr-un taluz de pământ sau zid cu nuiele deasupra”, îşi formează pluralul după normele româneşti – bullfinch-uri

! búmben primeşte ceva lămuriri referitoare la contextul de utilizare; rămâne în continuare adverb, aşa cum era specificat şi în vechile norme, însă ni se comunică, în plus, ca funcţionează mai ales în expresii ca a dormi bumben (adânc) şi a rămâne bumben (nemişcat, ţeapăn)