02 iun.
can not, cannot, can’t
Atunci când în limba engleză trebuie să exprimi neputinţa de a face ceva, ai la dispoziţie trei variante: „can not„, „cannot” sau „can’t„. Toate sunt negaţii ale verbului „to can” („a putea”), practic sinonime, dar cu diferenţe de nuanţă.
Forma cea mai des întâlnită este cea contrasă, „can’t„, perfectă pentru vorbirea curentă, chiar şi pentru un limbaj mai oficial. Dacă totuşi se doreşte punctarea unui ton mai serios, poate fi de preferat „cannot” (cândva se folosea şi scrierea „canot”, dar a ieşit din uz). Forma în două cuvinte, „can not„, este folosită mai rar, dar poate fi utilă atunci când trebuie accentuat „not”, ori atunci când „not” face parte dintr-o expresie, cum ar fi „not only”.