Verbul a (se) săvârşi face parte dintre acelea care mie mi se par tare frumos sunătoare. Primul lui sens, cel actual, se lămureşte prin sinonimia cu a face, a înfăptui, a îndeplini – adică „a face să aibă loc, a transforma în fapt”, având uneori şi conotaţie negativă, echivalentă cu a comite. Celelalte două sensuri ale termenului sunt considerate învechite şi regionale, însemnând – pe de o parte – „a duce ceva la bun sfârşit, a termina cu bine”, iar atunci când are valoare reflexivă chiar a muri.

Mulţimea de verbe echivalente regăsite în dicţionarele de sinonime m-a luat complet pe nepregătite; sunt multe şi extrem de variate, referindu-se la tot felul de sfârşituri şi la tot soiul de situaţii. Le înşir aici, fără a le diferenţia după semnificaţie şi înrudiri: a alcătui, a asasina, a celebra, a comite, a compune, a constitui, a deceda, a dispărea, a (se) duce, a executa, a forma, a isprăvi, a încheia, a muri, a oficia, a omorî, a pieri, a prăpădi, a realiza, a răposa, a sfârşi, a (se) stinge, a sucomba, a suprima, a termina, a ucide…

Continuare »

Verbul a (se) unifica este un neologism, fratele mai tânăr – şi echivalentul semantic – al lui a (se) uni. Vine din limba franceză (din unifier), primit în timpul procesului de relatinizare a limbii română, având la origine un latinesc unificare şi înseamnă, în primul rând, „a face un întreg din mai multe părţi, a realiza o unitate”.

Un alt sens al termenului se referă la „a cuprinde într-un sistem unic; a face să fie unitar/la fel; a aduce la acelaşi numitor”. Iar dacă prima semnificaţie avea în vedere, de exemplu, unificarea provinciilor dintr-o ţară, cea de-a doua poate fi folosită, de pildă, pentru unificarea ortografiei. Există, desigur, şi o valoare generală – „a uni într-un tot întreg” obiecte răzleţe.

Continuare »

Verbul a (se) reduce are câteva sensuri generale şi câteva specializate. Aşa cum se întâmplă uneori în dicţionare, semnificaţiile lui se lămuresc prin sinonimii: înseamnă, mai întâi de toate, a (se) diminua, a (se) împuţina, a (se) mici, a (se) micşora, a scădea (ca proporţii, cantitate, intensitate) ori a limita, a (se) restrânge, a (se) mărgini. Antonimele sunt, şi ele, destul de numeroase – a adăuga, a amplifica, a (se) mări, a (se) spori.

În domeniul topografic, înseamnă „a micşora dimensiunile unei hărţi, ale unei piese etc., păstrând aceleaşi proporţii între elementele componente; a reproduce la dimensiuni mai mici”. În matematică, se foloseşte în capitolul fracţiilor – a reduce o fracţie înseamnă „a suprima factorii comuni de la numitor şi de la numărător”, adică a simplifica. Iar în chimie, termenul se referă la „a scoate oxigenul dintr-o combinaţie cu ajutorul unui agent chimic”.

Continuare »

Verbul a (se) scădea vine, se pare, din latină şi are destul de multe sensuri. Primul dintre acestea este lămurit mai curând cu ajutorul sinonimiei, precizându-se echivalenţa cu termeni precum a descreşte, a (se) diminua, a (se) împuţina, a (se) micşora, a (se) reduce, atunci când vine vorba despre o cantitate, un indice, o valoare. Atunci când are nuanţă intranzitivă, se poate folosi şi despre intervale de timp – a se scurta.

Probabil cea mai comună utilizare este cea din domeniul matematicii, unde înseamnă „a efectua operaţia de scădere”. În afară de numere, se mai poate referi la bani (a reţine o parte din ei) şi la preţuri (a ieftini), la obiecte (a-şi micşora volumul), la mări şi râuri (a-şi coborî nivelul), la mâncăruri (a-şi pierde o parte din apă prin fierbere), la orice fel de procedee în desfăşurare (a slăbi în intensitate), la foc (a se potoli), la glas (a se coborî) ori la astre (a coborî spre apus). Şi mai sunt şi altele.

Continuare »

Din când în când câte un obiect îşi mai face apariţia la licitaţie şi preţul de vânzare îi ia cu totul prin surprindere pe experţii caselor de licitaţii şi pe vânzătorii cu experienţă. Astfel de piese sunt cunoscute drept “în stare de hibernare”.

Aceasta a fost şi situaţia lotului 1411 ce a participat recent la vânzarea de carte Gorringes din Lewes şi care nu părea de foarte mare interes: Dicţionarul lui Samuel Johnson, prima ediţie, folio în patru volume, Londra 1755. A fost trimis spre vânzare la casa de licitaţii North Street de către familia lui Michael Clarke-Jervoise din reşedinţa de la Idsworth Park, comitatul Hampshire. Dicţionarul a fost estimate la 2.000 – 3.000 de lire sterline, pe baza evaluărilor unor seturi similare vândute în ultimii câţiva ani.

Continuare »

Verbul a (se) dezice este monosemantic, adică are un singur sens în limba română, ceea ce nu înseamnă că nu poate avea mai multe sinonime. Mi s-a părut chiar foarte bogat din acest punct de vedere, aşa încât valoarea sa tranzitivă este lămurită complet prin termeni echivalenţi, fără nicio altă explicaţie: a contrazice, a dezminţi, a nega, a retracta, a retrage, a tăgădui. Explicaţia „a pune la îndoială”, cea care apare în unele dicţionare, nu mi se pare exactă.

Pentru forma reflexivă, dicţionarele sunt mai darnice – „a nu mai recunoaşte un lucru spus, a-şi retrage cuvântul” (a se dezminţi). Cele mai interesante forme mi s-au părut a fi cele la imperativ: afirmativul Dezi! şi negativul Nu (te) dezice!, după aceeaşi regulă ca şi în cazul lui a zice. Se conjugă la fel, folosind modelul lui în construirea paradigmei, dar nu este un derivat al acestuia, ci vine din franţuzescul dedire, aşa cum se întâmplă şi cu cele asemănătoare cu a veni.

Continuare »