Verbul a (se) schimba are o mulţime de sensuri şi foarte multe sinonime. Înseamnă, în primul rând, „a înlocui un lucru cu altul sau pe cineva cu altcineva (de aceeaşi natură)” ori „a ceda un lucru, un bun, pentru a lua în locul lui altul (echivalent ca valoare), a ceda un obiect pentru un altul, a face schimb”. Se pot schimba scrisori – adică a coresponda, se poate schimba o vorbă cu cineva (expresia se mai construieşte, de asemenea, cu un cuvânt ori câteva vorbe/cuvinte) cu cineva – adică a conversa, a vorbi, se pot schimba bani – adică se păstrează valoarea, se primesc alte monede decât cele date, a preschimba.

În afară de înlocuirea completă, schimbările se pot produce superficial, doar la suprafaţă ori în aparenţă – „a da unui lucru altă formă, alt aspect etc.”, adică a modifica, a transforma. Oamenii îşi pot schimba hainele, aspectul fizic din varii motive; îşi pot schimba locul – de muncă sau de domiciliu; se pot schimba şi cu adevărat, în profunzime, din cauza timpului sau a unor evenimente din viaţa lor. De asemenea, se poate schimba vorba – „a abate conversaţia în altă parte”, se poate schimba foaia – „a-şi modifica atitudinea, comportarea”, se poate schimba vremea/timpul în bine sau în rău. Şi multe, multe altele.

Continuare »

Verbul a zădărnici s-a format din termenul zadarnic, ce are în limba română atât valoare adjectivală, cât şi adverbială („care este fără folos, fără rost, nefolositor, inutil”). Acesta din urmă vine, prin derivare, de la un substantiv neutru foarte rar utilizat ca atare – zadar (moştenit din slavă), funcţionând doar în structuri de tipul „în zadar”.

Analiza acestei familii lexicale m-a dus cu gândul la faptul că, într-adevăr, o limbă fură din stânga şi din dreapta tot ce se poate, dar nu-i plac întotdeauna toate cuvintele pe care le găseşte. Iar mai apoi, nu se lasă până nu le aclimatizează oarecum, până nu le naturalizează, până nu şi le face proprii cumva…

Continuare »

Verbul a respecta vine din limba franceză şi este folosit, în general, în situaţii care presupun „a avea, a simţi şi a manifesta respect faţă de cineva sau ceva, a trata cu respect”, stabilindu-se astfel sinonimie cu a aprecia, a cinsti, a stima, a onora, antonimul fiind a dispreţui. Verbul poate avea şi valoare reflexivă, însemnând „a-şi păstra demnitatea, a ţine la propria autoritate”.

Un alt sens al termenului se referă la „a nu se abate de la un contract, de la o lege, de la un angajament, de la un principiu etc.”, fiind echivalent cu a îndeplini, a onora, a ţine, a păzi. Atunci când are în vedere, de exemplu, recomandările şi prescripţiile medicului, înseamnă „a ţine seama de, a nu neglija, a acorda atenţia cuvenită”, foarte des folosindu-se sinonimul a urma. Una dintre expresiile cele mai frumoase este „a ţine (pe cineva) la respect”, adică a păstra distanţa, a nu permite cuiva o atitudine prea familiară.

Continuare »

Verbul a eclipsa înseamnă, în sensul său propriu (şi cel mai des folosit, de altfel), „a întuneca total sau parţial un corp ceresc, interpunându-se în calea razelor lui de lumină, sau între el şi Soare”, fiind folosit în astronomie. Pornind de la imaginea unui corp pus în eclipsă, sensul figurat se referă la „a pune în umbră, a face să pălească”, fiind sinonim cu verbe precum a întuneca, a umbri.

Una dintre cele mai des întâlnite întrebuinţări are în vedere competiţiile între oameni, explicându-se prin „a depăşi prin merite sau prin valoare”, sinonim cu a întrece, a depăşi, a covârşi. De asemenea, trebuie amintită nuanţa reflexivă, folosită în registrul familiar, însemnând „a se face nevăzut, a pleca pe furiş, a înceta să mai fie în câmpul vizual”, stabilind sinonimie cu a dispărea, a pieri.

Continuare »

Verbul a înnebuni înseamnă, în sensul propriu al cuvântului, „a fi atins de nebunie, de demenţă; a deveni nebun, a pierde facultatea de a judeca normal”, fiind sinonim cu a se aliena. Prin extindere de sens şi exagerare metaforică, se referă la „a-şi pierde calmul, stăpânirea de sine” din cauze diverse – de durere, de fericire, de furie. Lexemele echivalente sunt destul de numeroase şi de expresive: a se bolânzi, a căpia, a se scrânti, a se sminti, a se sona, a se strechea, a se sturluiba, a se trăsni, a se ţăcăni, a se ţicni, a zăluzi, a se zărghi.

Termenul poate avea şi valoare tranzitivă, situaţie în care înseamnă „a face pe cineva să-şi piardă stăpânirea de sine, a scoate din starea normală”, stabilind sinonimie cu a ameţi, a buimăci, a zăpăci, dar şi cu a agasa, a sâcâi, a enerva, a exaspera (în situaţii mai grave). Expresiile sunt faine: „nu mă-nnebuni!” exprimă mirarea sau neîncrederea, „ai înnebunit?” este (de fapt) o exclamaţie de dezaprobare, iar „să-nnebunesc!” e echivalentul garantării celor spuse; se poate „înnebuni după cineva sau după ceva”, se poate „înnebuni de cap pe cineva”.

Continuare »

Verbul a vira are trei sensuri de bază, primul dintre acestea fiind „a schimba direcţia de mers, a face un viraj”, utilizat pentru vehicule, nave şi aeronave sau despre oamenii care le conduc. Se pare că, utilizat în domeniul maritim, termenul mai înseamnă „a trage, a readuce la bord o parâmă, lanţul şi ancora navei, a ridica o greutate”. Desigur, în sens metaforic, verbul înseamnă „a schimba tema discuţiei, a trece la altă vorbă”, pentru toate aceste situaţii, sinonimele fiind a coti ori a cârmi.

Un alt sens, mai rar folosit din cauza ariei de utilizare (în chimie, în fotografie), este cel care înseamnă „a trata o copie fotografică cu o soluţie specială pentru a schimba nuanţele de negru în alte nuanţe, a schimba culoarea unui pozitiv fotografic cu ajutorul unui reactiv”, utilizându-se chiar pentru culori – „a trece la altă culoare sub acţiunea unui reactiv”. Valoarea figurată se referă aici la „a-şi schimba nuanţa” (legat de opinie sau de o poziţie adoptată).

Continuare »