Verbul a (se) schimba are o mulţime de sensuri şi foarte multe sinonime. Înseamnă, în primul rând, „a înlocui un lucru cu altul sau pe cineva cu altcineva (de aceeaşi natură)” ori „a ceda un lucru, un bun, pentru a lua în locul lui altul (echivalent ca valoare), a ceda un obiect pentru un altul, a face schimb”. Se pot schimba scrisori – adică a coresponda, se poate schimba o vorbă cu cineva (expresia se mai construieşte, de asemenea, cu un cuvânt ori câteva vorbe/cuvinte) cu cineva – adică a conversa, a vorbi, se pot schimba bani – adică se păstrează valoarea, se primesc alte monede decât cele date, a preschimba.

În afară de înlocuirea completă, schimbările se pot produce superficial, doar la suprafaţă ori în aparenţă – „a da unui lucru altă formă, alt aspect etc.”, adică a modifica, a transforma. Oamenii îşi pot schimba hainele, aspectul fizic din varii motive; îşi pot schimba locul – de muncă sau de domiciliu; se pot schimba şi cu adevărat, în profunzime, din cauza timpului sau a unor evenimente din viaţa lor. De asemenea, se poate schimba vorba – „a abate conversaţia în altă parte”, se poate schimba foaia – „a-şi modifica atitudinea, comportarea”, se poate schimba vremea/timpul în bine sau în rău. Şi multe, multe altele.

Dintre toate multe, mă opresc astăzi la a schimba ora, pentru că tocmai s-a întâmplat. Am trecut de la vară la iarnă, aşa… cât ai zice peşte! Bine-ar fi să se rezolve mai multe astfel, dintr-o rotire de ceas. În fine, nu e chiar lipsit de urmări negative pentru corp, dar dacă trece suficient timp, acesta îşi revine şi se recalibrează. Decizia de a muta ora, în două rânduri pe an, nu are legătură cu bioritmul omului, ci cu anumite calcule economice. De parcă nu ne-ar ajunge oboselile acumulate de fiecare-n treaba lui, ni se mai serveşte una dimpreună. Eh, bine că a trecut şi asta: ne vedem la primăvară, când or să ne ia înapoi ora dată-acum.