„Climate strike”, o formă de protest care a luat amploare acum mai bine de un an, odată cu acțiunile elevei suedeze Greta Thunberg, a fost ales termenul anului 2019. Lexicografii de la Collins Dictionary au întocmit lista anuală de termeni noi și notabili care reflectă cultura în continuă evoluție și preocupările celor care îi folosesc.

„Climate strike” a fost prima oară consemnat în noiembrie 2015, când primul eveniment denumit astfel a coincis cu Conferința ONU privind schimbările climatice de la Paris, însă protestele privind schimbările climatice s-au răspândit în 2018 și au devenit o realitate frecventă în multe dintre cele mai mari orașe ale țării.

Continuare »

Verbul a upercuta este atât de neobișnuit, încât simt nevoia să-l adaug la verbele mele, deși l-am găsit din pură întâmplare. Căutam a updata, care nu este prezent în DOOM, în ciuda faptului că se folosește – după știința mea – destul de des. Interesant e că există, menționat în dicționarele de neologisme, englezismul update (citit apdeit), dar verbul nu vrea să se impună.

În fine, nu despre el e vorba, oricum. Pentru că, tot căutându-l, am dat peste a upercuta, care – zice și DOOM-ul – se folosește rar (spre deloc, aș adăuga). Dar apare în suficiente surse, deși eu nu l-am auzit nicăieri, nici măcar în transmisiunile sportive. Evident, nu sunt vreun specialist, deci e posibil să mă înșel.

Verbul este intranzitiv și înseamnă „a aplica adversarului (la box) un upercut”. Este, în fapt, chiar un derivat al substantivului care vine din engleză (uppercut) și care s-a naturalizat la noi, renunțându-se și la pronunția, și la grafia de origine. Mi se pare interesantă aici o comparație cu ofsaid, care a suferit o modificare grafică generată de pronunția din limba engleză, atunci când a ajuns la noi.

Prin urmare, acum că știți că există, dacă vă apucă vreun dor de confruntări fizice, puteți să declarați, preventiv, „ai grijă, că te upercutez de nu te vezi” sau, ulterior, „l-am upercutat de-a văzut stele verzi”. După caz și nevoi.

Verbul a cerși este dat de dicționare ca făcând parte din familia lui a cere, iar sensurile lor sunt, într-adevăr, înrudite (în registrul arhaic sunt chiar sinonime). Primul înseamnă „a cere de pomană, a cere milă, a umbla cu cerșitul” și este echivalent cu a cerșetori, a se milogi.

Cel de-al doilea sens se referă la „a cere ceva cu stăruință, cu insistență ori cu umilință (ca un cerșetor)”, iar prin extindere de sens, la „a căuta să capete prin mijloace josnice, a se înjosi cerând ceva”. Termenul are și câteva sinonime din registrul popular, regional și argotic: a prosti, a coldui, a calici, a mangli.

Continuare »

Verbul a reciti s-a format prin derivare, de la cuvântul de bază a citi, cu prefixul re-, după model francez – relire, și înseamnă „a citi din nou același text”. În limba veche și în limbajul popular, se folosea și verbul a prociti, care presupunea relectura textului în întregime. Iar acestea sunt singurele explicații pe care le oferă dicționarele.

În ciuda acestei aparente simplități, recitirea este un act foarte complex și foarte intens studiat, de pildă, în teoria literaturii. Implică o continuare și o completare a înțelegerii textului, proces asimilat primei lectură. Înseamnă, în speță, începerea interpretării, care presupune studierea strategiilor, remarcarea detaliilor, descoperirea mesajului și – de ce nu – modificarea întregului orizont al semnificațiilor operei.

Continuare »

Verbul a îngădui are un prim sens tranzitiv, care înseamnă „a da voie; a da cuiva permisiunea, a-l lăsa”, fiind sinonim, în acest caz, cu a admite, a încuviința, a lăsa, a permite, a tolera. Reflexivul reciproc se folosește în limbajul popular, fiind echivalent cu „a se învoi, a se înțelege unul cu altul, a se avea bine, a trăi în armonie”, în timp ce o altă accepție populară a termenului presupune „a avea răbdare, a da răgaz, a lăsa pe altă dată”, adică a aștepta sau a amâna, a păsui. Ca regionalism, este utilizat ca echivalent al lui a întârzia, a zăbovi.

Are, de asemenea, și valori care presupun o conștientizare voită a unei realități – un reflexiv construit cu dativul subiectului („a-și da voie în mod conștient, a-și asuma dreptul”) și un intranzitiv („a-și reține dorința de a face ceva”). O serie de termeni echivalenți, care funcționează în registrul arhaic ori regional, îi dau o savoare deosebită: a aprobălui, a întemeia, a obicni, a ogodi, a se pleca, a pozvoli, a se prinde, a pristăni, a volnici.

Tot astfel, mai are, pe lângă cele menționate, extrem de multe alte sinonime, în funcție de context: a absolvi, a accepta, a aproba, a autoriza, a concede, a concepe, a consimți, a cuteza, a da, a diminua, a domoli, a ierta, a împăca, a încuviința, a îndrăzni, a îndreptăți, a îndritui, a se îndupleca, a îndura, a înghiți, a înțelege, a se învoi, a justifica, a prilejui, a primi, a răbda, a scuti, a slăbi, a suferi, a suporta. Și lista ar putea continua…

Continuare »

Verbul a (se) zvoni este un derivat al substantivului zvon. Verb impersonal, acesta se referă la „a se răspândi un zvon, a circula vestea”. Un al doilea sens al termenului, când acesta are valoare tranzitivă, are legătură cu zgomotele produse de obiecte de metal sau de sticlă – „a face să sune, să răsune ceva”, adică a dăngăni.

Intranzitiv, de pildă, se folosește despre fenomene naturale – ape sau vânt, însemnând „a produce un zgomot lin, continuu și plăcut, fiind sinonim cu a bate, a clipoci, a murmura, a suna, a susura, a șopoti, a șopti, a șușoti.

Când are valoare reflexivă și se utilizează despre vești, știri sau vorbe, apare în structuri în care subiectul gramatical este exprimat printr-o propoziție subiectivă. Sinonimele lui sunt a afirma, a se anunța, a se auzi, a se comunica, a se răspândi, a se spune, a se șopti, a se vorbi, a se zice, putând fi, de asemenea, echivalent cu a se scorni, cu sensul de a inventa și a face să circule minciuni.

Continuare »