Verbul a (se) zvoni este un derivat al substantivului zvon. Verb impersonal, acesta se referă la „a se răspândi un zvon, a circula vestea”. Un al doilea sens al termenului, când acesta are valoare tranzitivă, are legătură cu zgomotele produse de obiecte de metal sau de sticlă – „a face să sune, să răsune ceva”, adică a dăngăni.

Intranzitiv, de pildă, se folosește despre fenomene naturale – ape sau vânt, însemnând „a produce un zgomot lin, continuu și plăcut, fiind sinonim cu a bate, a clipoci, a murmura, a suna, a susura, a șopoti, a șopti, a șușoti.

Când are valoare reflexivă și se utilizează despre vești, știri sau vorbe, apare în structuri în care subiectul gramatical este exprimat printr-o propoziție subiectivă. Sinonimele lui sunt a afirma, a se anunța, a se auzi, a se comunica, a se răspândi, a se spune, a se șopti, a se vorbi, a se zice, putând fi, de asemenea, echivalent cu a se scorni, cu sensul de a inventa și a face să circule minciuni.

Perioada aceasta este propice apariției unui tip aparte de zvonuri: ce se va da la examene? Toată lumea scotocește după informații, care mai de care vinde ponturi… fiecare vrea să afle, vrea să știe, vrea să meargă la sigur. Nu se știe dacă sursele sunt de încredere, dar tot omul caută vorbe în care să creadă, pentru ca astfel să se scutească de ceva muncă.

Presupun, într-adevăr, că până la urmă, se va dovedi că cineva a avut dreptate și ceilalți s-au înșelat, pentru că, dintre toate presupunerile, una se va adeveri – fie și din întâmplare. Totuși, cred că cea mai bună soluție este, până la urmă, să nu-ți lași nimic neînvățat. Poți să asculți zvonurile și, prin urmare, să le acorzi mai multă atenție acelora, dacă dorești… Dar secretul este ca, în ziua examenului, niciun subiect de pe foaie să nu te ia prin surprindere.