Verbul a (se) salva vine din latină și din italianul salvare, și înseamnă „a scăpa pe cineva sau a reuși să scape singur dintr-o primejdie, dintr-o încurcătură; a scoate (pe cineva sau ceva) dintr-o situație complicată”, putându-se referi atât la ființe, cât și la obiecte. Sinonimele nu sunt extrem de numeroase, dar prezența lor nuanțează în mod interesant valorile semantice ale termenului: a elibera, a mântui, a scăpa, a scoate.

Cele mai cunoscute expresii sunt a salva situația („a reuși să îndrepte o situație neplăcută, grea, precară; a face față unei situații”) și a salva aparențele („a da unui lucru sau unei situații o înfățișare capabilă să ascundă un rău lăuntric; a ascunde realitatea prezentând numai aspectul voit”). Foarte des utilizat este substantivul provenit din infinitivul lung – salvare, care s-a reificat în timp, denumind vehiculul care sosește pentru a salva vieți.

Este un verb frumos acesta… Aduce cu sine speranță și încredere. Are o încărcătură emoțională aparte și se folosește în contexte complexe, care trimit la chestiuni de viață și de moarte – chiar dacă nu în sensul foarte propriu al termenilor. Le suntem recunoscători celor care ne salvează în situații dificile, le mulțumim cum știm mai bine, ne străduim, deseori, să le întoarcem gestul sau, cel puțin, să-l dăm mai departe altcuiva care are nevoie de ajutor.

Pierdem însă din vedere, uneori, faptul că singurele persoane pe care le putem, cu adevărat, salva, suntem noi înșine. Fiecare el – pe el însuși, fiecare ea – pe ea însăși. Ceilalți ne pot ajuta, dar salvarea… salvarea apare numai în momentul în care ajutorul a fost acceptat, integrat propriei ființe și devenit parte a soluției. Astfel, în ultimă instanță, nu celălalt ne salvează, ci noi înșine, cerând și acceptând ajutorul.

De aceea, pentru mine, momentul cel mai relevant este acela când înțeleg faptul că celălalt nu dorește ajutorul meu. Nu poți obliga pe cineva să fie ajutat, dacă nu vrea asta. Nu suntem datori să salvăm pe nimeni care nu vede o problemă cu situația în care se găsește. Nu poți oferi un astfel de dar, decât dacă e folositor. Și nu poți salva nimic, dacă tu însuți nu ești întreg și sănătos. Primul lucru pe care îl datorezi este acela de a te salva pe tine, urmând ca apoi să oferi ajutorul ce le trebuie celorlalți pentru a se salva, și ei, pe ei.