05 mart.
„I Have a Young Sister”
| I have a yong suster Fer beyonden the se, Many be the drowryes That she sente me. |
Am, hăt peste mare, O soră, şi-ades Simboluri de dragoste Ea mi-a trimes. |
Rezultate
03 mart.
a (se) permanentiza
Verbul a (se) permanentiza este un neologism care s-a format de la adjectivul permanent, cu sufixul –iza. Nu e greu de presupus ce semnificaţie are, tocmai datorită înrudirii dintre cei doi termeni. În funcţie de valoarea reflexivă sau tranzitivă, verbul înseamnă „a deveni sau a face să devină permanent, durabil; a menţine neschimbat în timp”, stabilind, prin urmare, sinonimie cu unul dintre sensurile verbului a (se) statornici.
A venit primăvara! Ştiu că n-aţi observat, pentru că afară par să se fi permanentizat umbra, ploaia şi răceala. Cer coborât apăsător prea aproape de pământ, oameni gri şi-ngreunaţi de-atâta umezeală, soare filtrat prin tristeţi care nu mai au nimic abstract în ele, sunt aproape materiale. O dezolare atât de deasă, de-ţi vine s-o tai cu cuţitul. Mă întrebam ieri dac-or fi şi oameni fericiţi pe vremea asta… sigur că sunt, dar ce obositor o fi să fii fericit în ciuda universului tot!
Continuare »
24 feb.
a (se) obidi
Verbul a (se) obidi face parte din registrul arhaic al limbii şi este extrem de rar folosit în limba vorbită curent, dar are, pentru mine, o sonoritate minunată şi o semnificaţie năucitoare, extrem de dragă sufletului meu. Forma reflexivă înseamnă, în primul rând, „a se lăsa pradă deznădejdii sau durerii”, fiind sinonim (în ordinea crescătoare a intensităţii) cu a se indispune, a se necăji, a se amărî, a se mâhni, a se îndurera, a jeli, a deznădăjdui.
S-a format din substantivul obidă, care mie îmi pare la fel de complex ca şi dorul pe care atâta ni-l lăudăm. Căci e, (aproape) simultan, întristare (adâncă), durere (sufletească), mâhnire, amărăciune, jale, necaz, ciudă, mânie, nedreptate, asuprire, jignire, insultă, umilire. Deci, mai aproape de rostul etimologic este forma tranzitivă a verbului, echivalentă cu a asupri, a împila, a năpăstui, a oprima, a oropsi, a urgisi…
Continuare »
12 feb.
„To Rosamund” de Geoffry Chaucer
| Madame, you are of all beauty the shrine Within the circle of the mappamund; For as the crystal glorious you shine, And like ruby are your cheeks round. And therewith you’re so merry and jocund That at a revel when I see you dance, It is a salve for my every wound, Though you with me suffer no dalliance. |
Domniţă, tu, frumseţe minunată, Făr’ de pereche-n lumea cea rotundă, Precum cleştarul străluceşti curată, Şi-obrajii tăi rubine ştiu s-ascundă; Aşa zglobie eşti, aşa iocundă Încât a te vedea dansând sprinţar Balsam îmi e pe rana sângerândă, Măcar că tu de mine n-ai habar. |
| For though I fill a cask with tears of mine, Yet that woe may my heart not confound; Your demi-voice that so small you twine Makes my thought with joy and bliss abound. So courteously I go with love bound, That to myself I say, in penance, It suffices me to love you, Rosamund, Though you with me suffer no dalliance. |
Cu lacrimi chiar de umplu o covată În jale nu prea inima-mi se-afundă; Suava-ţi voce, dulce susurată, Îmi scaldă sufletu-n ferice undă. Aşa mă strânge-a dragostei za crudă Că mie zicu-mi, suferind amar: Destul că te iubesc eu, Rozamundă, Măcar că tu de mine n-ai habar. |
| Never did pike so wallow in galantine As I in love do wallow, and am wound, For which full oft I of myself divine That I am truly Tristan the second. My love will not grow cold or be unsound; I burn with amorous pleasure, at every chance. Do what you will, I will your thrall be found, Though you with me suffer no dalliance. |
N-a fost pe lume ştiucă-n sos muiată Ca mine-n apa dragostei afundă, Încât gândesc în sine-mi câteodată Că sunt al doilea Tristam sub osândă. Nu se răceşte-amoarea mea fierbândă; Ard veşnic în al dorului pojar. Tu fă ce vrei, eu slugă-ţi sunt preablândă, Măcar că tu de mine n-ai habar. |
| Geoffry Chaucer | traducere de Dan Duţescu |
05 feb.
„The Faerie Queene” de Edmund Spenser
| First Booke. Canto I. | Cartea întâia. Cântul I. |
| A gentle Knight was pricking on the plaine, Ycladd in mightie armes and silver shielde, Wherein old dints of deepe woundes did remaine, The cruell markes of many’ a bloody fielde; Yet armes till that time did he never wield. His angry steede did chide his foming bitt, As much disdayning to the curbe to yield: Full jolly knight he seemed, and faire did sitt, As one for knightly giusts and fierce encounters fitt. |
Un mândru Făt da pinteni peste plai, Înveştmântat în fier, cu scut de-arghir Pe care zimţi de răni adânci vedeai Tot semn de-ncrâncenate-mpotriviri; Fier nu purtase încă în turnir; Sirep fugaci, muşca zăbala grea Ne-nduplecat să rabde frâul-zbir; Frumosul Făt, ce falnic se ţinea Ca unul vrednic de-ncleştări, înfiorate prea. |
| And on his brest a bloodie Crosse he bore, The deare remembrance of his dying Lord, For whose sweete sake that glorious badge he wore, And dead, as living, ever him ador’d: Upon his shield the like was also scor’d, For soveraine hope which in his helpe he had. Right faithfull true he was in deede and word, But of his cheere did seeme too solemne sad; Yet nothing did he dread, but ever was ydrad. |
Purta pe pieptu-i cruce sângerie, Drag suvenir murindului Domn sfânt, Şi-n dragul Lui purta el crucea vie. Drag sus în cer, precum şi pe pământ. Pe scut acelaşi semn şi-a fost săpând, Nădejde-naltă-n naltul ajutor; Cinstit era în faptă şi-n cuvânt, Dar chipu-i prea înnegurat de-un nor; El cel mereu temut, ci nicicând temător. |
| Upon a great adventure he was bond, That greatest Gloriana to him gave, (That greatest Glorious Queene of Faery lond) To winne him worshippe, and her grace to have, Which of all earthly thinges he most did crave: And ever as he rode his hart did earne To prove his puissance in battell brave Upon his foe, and his new force to learne, Upon his foe, a Dragon horrible and stearne. |
Cu mare faptă se ştia dator Domniţei Gloriana cea crăiasă, Regina-n glorii-a Ţării Zânelor ‒ Lui slavă, şi-al ei har să-şi dobândească, Cea mai râvnită-avere pământească; Şi tot gonind, gonind, simţea ardoare Mult să străluce-n luptă voinicească Frângând vrăjmaş, ca braţul să-şi măsoare, Frângând vrăjmaş, Balaur, fiară-ngrozitoare. |
| Edmund Spenser | traducere de Dan Duţescu |
29 ian.
„L’envoy de Chaucer a Scogan” de Geoffrey Chaucer
| Shattered are the high statutes of heaven, which were created to endure eternally; for I see that the seven shining gods can wail and weep and suffer, even as a mortal creature on earth. Alas! Where can this come from? I die almost with fear at this aberration. By the eternal word it was determined of yore that not a drop of tears should escape down from the fifth circle; but now Venus so weeps in that her sphere that she will drown us on earth. |
Sfărâmate sunt cereştile dreptăţi Ce s-au durat ca-n veci să dăinuiască, De văd cum cele şapte zeităţi Plâng, jeluie şi stau să pătimească Precum acei din stirpea pământească. Vai, unde-şi are-asemeni fapt izvor? E-anapoda, iar eu de groază mor. Statornicit din veci a fost, se zice, Ca dintr-a cincea sferă nu cumva Un strop de lacrimă în jos să pice. Dar plânge Venus azi în sfera sa Încât în lacrimi ne va îneca. |