22 ian.
„L’Envoi” de Rudyard Kipling
| The smoke upon your Altar dies, The flowers decay, The Goddess of your sacrifice Has flown away. What profit then to sing or slay The sacrifice from day to day? |
Pe-altarul vostru fumul scade Şi crinii pier – A jertfei voastre zeitate S-a dus la cer. La ce bun dar a-i hărăzi Prinos de imunri, zi de zi? |
| „We know the Shrine is void,” they said, „The Goddess flown— „Yet wreaths are on the altar laid— „The Altar-Stone „Is black with fumes of sacrifice, „Albeit She has fled our eyes. |
Ei zis-au: „Ştim că nimenea În templu nu-i – Dar crini se pun pe lespedea – altarului Ce-l înnegrim cu-al jertfei fum, Măcar că Ea lipseşte acum. |
| „For, it may be, if still we sing „And tend the Shrine, „Some Deity on wandering wing „May there incline; „And, finding all in order meet, „Stay while we worship at Her feet.” |
Căci, poate, tot nălţând cântare, Şi tot slujind, Un Zeu cu aripi rătăcitoare Va simte jind De-a se opri, spre-a ne lăsa Să ne smerim la glezna Sa. |
| Rudyard Kipling | traducere de Tudor Dorin |