22 ian.
„L’Envoi” de Rudyard Kipling
The smoke upon your Altar dies, The flowers decay, The Goddess of your sacrifice Has flown away. What profit then to sing or slay The sacrifice from day to day? |
Pe-altarul vostru fumul scade Şi crinii pier – A jertfei voastre zeitate S-a dus la cer. La ce bun dar a-i hărăzi Prinos de imunri, zi de zi? |
„We know the Shrine is void,” they said, „The Goddess flown— „Yet wreaths are on the altar laid— „The Altar-Stone „Is black with fumes of sacrifice, „Albeit She has fled our eyes. |
Ei zis-au: „Ştim că nimenea În templu nu-i – Dar crini se pun pe lespedea – altarului Ce-l înnegrim cu-al jertfei fum, Măcar că Ea lipseşte acum. |
„For, it may be, if still we sing „And tend the Shrine, „Some Deity on wandering wing „May there incline; „And, finding all in order meet, „Stay while we worship at Her feet.” |
Căci, poate, tot nălţând cântare, Şi tot slujind, Un Zeu cu aripi rătăcitoare Va simte jind De-a se opri, spre-a ne lăsa Să ne smerim la glezna Sa. |
Rudyard Kipling | traducere de Tudor Dorin |