În prefaţa cărţii „The Dictionary of Imaginary Places”, autorii Alberto Manguel şi Gianni Guadalup susţin că “universul imaginar este un loc de o uimitoare bogăţie şi diversitate”. Dicţionarul este un tribut adus imaginaţiei umane colective. Cele 1.200 de definiţii încep cu Abaton, o aşezare mitică dintre dealurile înalte ale Scoţiei, despre care se spune că este zărită ocazional la orizont, „mai ales la amurg”. Turul straniu se încheie cu Zuy, un „prosper regat al elfilor” şi un exportator de top al cutiuţelor muzicale. Ediţia recent revizuită include locuri precum Jurassic Park a lui Michael Crichton şi Hogwarts a lui J.K. Rowling, unde Harry Potter îşi face ucenicia, Earthsea a lui Ursula K. Le Guin, Discworld a lui Terry Pratchett sau Commonwealth a lui John Myers Myers.

Alberto Manguel subliniază în criteriile de includere că locurile trebuie să fie pur imaginare şi nu doar viziuni ale locurilor reale. Wessexul din romanele lui Thomas Hardy ar putea să nu fie real, dar se bazează pe lumea în care a trăit autorul.

Autorii tratează toate locurile pe care le descriu cu seriozitate, extrăgându-şi informaţiile din cărţile şi poveştile care stau la baza ideilor. Opiniile şi adăugările personale sunt minimale, ori nu apar deloc. Totuşi, pentru că autorii fac uz de o gamă largă de texte antrenante şi meditative drept material sursă, termenii au caracter şi informativ şi distractiv.

Probabil cel mai reprezentativ punct forte al dicţionarului este materialul bibliografic. Dacă cititorul este intrigat de un loc, poate să-şi arunce o privire la sfârşitul cărţii, unde se menţionează cine a creat locul şi în ce carte apare.

În mod cert, autorii se distrează de minune. La secţiunea dedicată lui Oz, Dorothy Gale este caracterizată drept “renumită pentru invidia ei faţă de păsări şi interesul său nonmeteorologic faţă de curcubee”. Aflăm despre castelul Frumoasei Adormite că a fost copiat mai târziu de către “Regele Ludwig al II-lea al Bavariei şi de către dl. Walt Disney din Chicago, SUA”.

Multe dintre locuri sunt foarte cunoscute: Camelot, Atlantis, El Dorado, Brigadoon. La fel şi scriitorii care le-au imaginat: Homer, William Shakespeare, J.R.R. Tolkien, Mark Twain.

Este uşor să uităm că acestea nu sunt de fapt locuri pe care le putem vizita. Călătorii din Anastasia, de exemplu, sunt încurajaţi să “guste carnea fazanului auriu, gătit la foc din lemn de cireş de sezon şi stropit cu maghiran din abundenţă”. Când vizitatorii în Present Land (Tărâmului Prezent) îşi găsesc ceasurile oprite, vor face bine să accepte faptul că “este normal; nu ar trebui să depuneţi plângere la fabricanţi”.

Însă nu toate regatele îi vor pune pe cititori să îşi facă paşaport. Pe Insula Weeping, nativii sacrifică zilnic câte-o fată tânără unei balene ucigaşe; pe o altă insulă mitică, canibalii îşi condamnă victimele să se înfrupte din feluri “gătite şi servite cu sosuri grele”.
Cu toate acestea, “Dicţionarul locurilor imaginare” trebuie ţinut la îndemână pentru a fi consultat de câte ori simţim nevoia de o gură de fantezie cusută cu magie.